EXTERNE

Europa fără Merkel se îndreaptă spre stagnare. Nici guvernul francez, nici cancelarul german nu pot conduce Europa

”Percepută ca liderul de facto al Uniunii Europene şi al lumii libere”, Angela Merkel se pregătește să iasă din scenă după 16 ani în funcţie, notează Le Vif, potrivit Rador. Cine o s-o înlocuiască pe Angela Merkel pe post de locomotivă a Europei: Emmanuel Macron, Mario Draghi sau Olaf Scholz?, arată o analiză a sursei citate.
A început competiţia pentru leadership în vederea anului 2022, dar potrivit experţilor, aşteptările riscă să se încheie cu o decepţie.Până la urmă, e posibil ca niciun lider să nu aibă la ora actuală capacitatea, singur, atât sunt de profunde provocările cu care se confruntă UE, de la scăderea statului de drept chiar în cadrul său, la riscul de marginalizare geopolitică şi la consecinţele Brexit.Angela Merkel, care va fi înlocuită oficial în decembrie de social-democratul Olaf Scholz, a marcat Europa contribuind la coeziunea ei în mijlocul unei lungi serii de crize.
Ea „este percepută ca liderul de facto al Uniunii Europene şi al lumii libere”, apreciază Sebastian Reiche, profesor la universitatea IESE din Navarra, Spania, pe blogul său.
Potrivit unei anchete recente a think tank-ului European Council on Foreign Relations, cetăţenii europeni, dacă ar putea, ar vota în proporţie de 41% pentru Angela Merkel ca preşedintă a Europei, faţă de doar 14% pentru Emmanuel Macron.

Oportunitate pentru Macron

Şefului statului francez i se oferă acum o oportunitate, având ca trambulină preşedinţia semestrială a UE pe care Parisul o va asigura începând cu luna ianuarie.
Plecarea lui Merkel ar putea permite viziunii franceze a Europei să se poată dezvolta, o ambiţie susţinută de preşedintele Macron de la venirea sa la putere”, arată Alexandre Robinet-Borgomano, într-o analiză publicată de Institutul Montaigne.
„Preşedintele francez Macron conduce cursa” pentru preluarea leadershipului european, „deşi încercarile sale autoproclamate de a da Uniunii Europene un obiectiv clar politic au fost frânate până acum”, apreciază Helen Thompson, profesor la universitatea din Cambridge, într-un articol recent din „New York Times”.

„Super Mario”

Tratatul franco-italian pe care tocmai l-a semnat cu Mario Draghi nu a trecut neobservat în acest context, într-un moment în care se fac noi alianţe în Europa post-Brexit.
Cu atât mai mult cu cât şeful guvernului de la Roma, supranumit „Super Mario” după trecerea sa prin conducerea Băncii Centrale Europene, este şi el considerat un potenţial candidat la leadershipul european.
„Mario Draghi ar putea ocupa vidul lăsat de Angela Merkel în calitatea sa de edificator al consensului” în UE şi, contrar abordării lui Merkel, el ar putea insufla un nou dinamism în ce priveşte integrarea europeană în domeniile economic sau al apărării”, arată pentru AFP Nicoletta Pirozzi, de la think tank-ul Istituto Affari Internazionali de la Roma.
Totuşi, dl Draghi ar putea viza în 2022 postul de şef al statului, funcţie cu prerogative limitate.
Preşedintele francez va înfrunta pe plan intern un an 2022 dificil, cu un scrutin prezidenţial în primăvară, cu rezultat incert, confruntat în special cu extrema dreaptă.
Franţa ar putea fi din această cauză acaparată de convulsiile politice interne, frânând capacitatea sa de a dezvolta mari viziuni europene.
Şi Olaf Scholz? În Germania, multă vreme supranumită „Marea Elveţie” pentru propensiunea sa de a se focaliza pe prosperitatea sa economică fără a se angaja prea mult în marile chestiuni internaţionale, direcţiile se schimbă.
„Vrem să sporim suveranitatea strategică a Uniunii Europene” şi să apărăm mai bine „interesele europene comune”, subliniază contractul de coaliţie al noului guvern.
Pentru a reuşi, Olaf Scholz, care se prezintă ca moştenitor al cancelarului Angela Merkel – este numărul doi în guvernul de până acum -, va trebui totuşi să se schimbe.
El va trebui să o rupă cu „Merkelismul”, această diplomaţie a căutării permanente a compromisului, expectativa în crize şi prioritatea dată interselor economice, inclusiv cu regimurile totalitare ca Rusia şi China.
Deoarece acest sistem îşi atinge limitele. „N-ar trebui să-i supravieţuiească lui Merkel” deoarece nu permite să se „rezolve bine provocările Europei, aşa cum sunt pandemia, schimbările climatice şi competiţia geopolitică internaţională”, apreciază Piotr Buras şi Jana Puglierin în analiza lor de la ECFR (Consiliul european de relaţii externe).

Europa fără cap?

Emmanuel Macron, partizan al soluţiilor mai viguroase, este, în acest context, cel mai bine plasat?
„Chiar dacă un leadership al lui Macron rămâne o opţiune (…) ea e puţin probabilă” din cauza unor dificultăţi pe care le va avea să construiască „alianţele” necesare, avertizează profesorul Sebastian Reiche. Parisul este adesea bănuit că vrea să folosească Europa pentru a-şi susţine mai ales propriile interese.
Helen Thompson se arată şi mai pesimistă.
„Slăbită de rivalitatea dintre Statele Unite şi China, profund divizată pe plan intern (…) Uniunea Europeană nu poate fi condusă la ora actuală, nimeni nu va deveni o nouă dnă Merkel”, consideră profesoara de la Cambridge.
„Realitatea, ca s-o spunem direct, este că nici cancelarul german, nici guvernul francez nu pot conduce Europa (…) şi în lipsă de leadership Europa se îndreaptă spre stagnare”, prevede ea.

Comentează

Back to top button