POLITICĂ

Jurnalistul Eric Zemmour și-a anunțat oficial, candidatura la președinția Franței cu un discurs EPIC: E timpul să ne recăpătăm suveranitatea din mâinile tehnocraților și judecătorilor europeni

VÂNTUL SCHIMBĂRII ÎN EUROPA

Jurnalistul francez Eric Zemmour și-a anunțat, oficial, candidatura la președinția țării, cu un discurs care a fost asemănat cu cel al generalului Le Gaulle în timpul ocupației naziste.

Zemmour a vorbit, în discursul său, despre problemele cu care se confruntă Franța astăzi. Candidatul de 63 de ani i-a chemat pe francezi să vină alături de el pentru a recupera suveranitatea pierdută în mâinile „tehnocraților și judecătorilor europeni, care au jefuit poporul francez de abilitatea de a-și controla destinul – în numele unei fantezii, Europa care nu va fi niciodată o națiune”.

El le-a vorbit francezilor, precum De Gaulle odinioară, despre cum francezii se simt străini în țara lor.

„Dragii mei compatrioți — De ani de zile, același sentiment v-a cuprins, v-a asuprit, v-a făcut de rușine: un sentiment ciudat și pătrunzător de deposedare. Mergi pe străzile din orașele tale și nu le recunoști.

Te uiți la ecranele tale și îți vorbesc într-o limbă care este ciudată și, în cele din urmă, străină. Îți îndrepți ochii și urechile către reclame, seriale TV, meciuri de fotbal, filme, spectacole live, cântece și manualele copiilor tăi.

Luați metroul și trenurile. Te duci în gări și aeroporturi. Îți aștepți fiii și fiicele în afara școlii lor. O duci pe mama ta la camera de urgență. Stai la coadă la oficiul poștal sau la agenția de ocupare a forței de muncă. Aștepți la o secție de poliție sau la un tribunal. Și ai impresia că nu mai ești într-o țară pe care o cunoști.
Îți amintești de țara copilăriei tale. Îți amintești țara despre care ți-au spus părinții tăi. Îți amintești țara găsită în filme și cărți. Țara Ioanei d’Arc și a lui Ludovic al XIV-lea. Țara lui Bonaparte și a generalului de Gaulle.

Țara cavalerilor și a doamnelor. Țara lui Victor Hugo și Chateaubriand. Țara lui Pascal și Descartes. Țara fabulelor din La Fontaine, personajele lui Molière și versurile lui Racine.

Țara Notre Dame de Paris și a turnurilor bisericii din sat. Țara lui Gavroche și Cosette. Țara baricadelor și Versailles. Țara lui Pasteur și Lavoisier.

Țara lui Voltaire și Rousseau, a lui Clemenceau și a soldaților din ’14, ai lui de Gaulle și Jean Moulin. Țara lui Gabin și Delon; a lui Brigitte Bardot și Belmondo și Johnny și d’Aznavour și Brassens și Barbara; filmele lui Sautet și Verneuil.

Această țară — în același timp uşoară și ilustră. Această țară — în același timp literată și științifică. Această țară – cu adevărat inteligentă și unică. Țara avionului Concorde și a energiei nucleare. Țara care a inventat cinematograful și automobilul. Această țară — pe care o cauți peste tot cu consternare. Nu, copiilor tăi le e dor de casă, fără să fi cunoscut măcar această țară pe care o prețuiești. Și ea dispare.

Nu ai plecat și totuși ai senzația că nu mai ești acasă. Nu ți-ai părăsit țara. Țara ta te-a părăsit.

Te simți ca un străin în țara ta. Sunteți exilați interni. Multă vreme ai crezut că ești singurul care vezi, auzi, gândește, se îndoiește. Ți-a fost frică să o spui. Ți-a fost rușine de sentimentele tale. Multă vreme nu ai îndrăznit să spui ceea ce vezi și, mai ales, nu ai îndrăznit să vezi ce vezi.
Franța nu mai este Franța și asta o vede toată lumea”, a spus el printre altele.

Zemmour a spus că trebuie oprite experimentele asupra copiilor realizate de „egalitariștii și a pedagogiștii teoriilor de gen și a islamo-stângismului”.

Comentează

Back to top button