ISTORIE

”Mariţa” – prima navă sub pavilion românesc care a ieşit în largul mării

La 7 decembrie 1834, corabia „Marița”, prima navă sub pavilion românesc, a plecat în primul voiaj în afara granițelor țării pe ruta Sulina – Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu.

Velierul tip bric „Mariţa”,  prima navă sub pavilion românesc, a fost lansat la apă, la Giurgiu, în septembrie 1834.  Corabia cu o capacitate de 115 tone l-a avut ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, cunoscut ca semnatar ale memoriilor care cereau emanciparea Ţării Româneşti de sub tutela otomană.
Construită din „materialuri româneşti“, nava a fost botezată cu numele Domniţei Mariţa, soţia Principelui Gheorghe Bibescu. În ziua în care „această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“. Aşa se adresa în data de 10 septembrie 1834 Alexandru Vilara, proprietarul navei, domnitorului Alexandru Ghica, numit la cârma ţării de Poarta Otomană, şi îl anunţa de lansarea la apă a navei care a arborat pavilionul naţional. Iniţial, tricolorul avea culorile dispuse orizontal, roşu fiind în partea de sus a pavilionului. Momentul lansării la apă a fost un motiv de inspiraţie pentru poetul Cezar Bolliac, care a spus: „Mergi, corabie, mergi de arată Europei culorile României: mergi a-i duce bogăţiile solului nostru şi a-i cere luminile sale, mergi de vizitează Italia, Francia şi Ispania şi spune popoarelor lor că sunt încă Români de la Dunăre la Nistru, de la Tibiscu la muntele Emul. Când vei trece înaintea Italiei, ridică-ţi toate pavilioanele tale, aceasta este muma ta; când vei trece în largul coastei Franciei, salut-o cu strigăte de bucurie, ea este ţara libertăţei. Şi dacă tu atingi Ispania, şi trebuie a atinge, tu ne vei spune la întoarcerea ta cât de multă virtute a trebuit acestei mândre naţiuni a se regenera. Tu vei saluta în ea pe sora ta cea mai mare, patria lui Traian“. Cu acelaşi prilej, Cezar Bolliac a scris poezia „La cea dintâi corabie românească“.

„Mariţa” a plecat în primul voiaj în afara graniţelor ţării pe 7 decembrie 1834, pe ruta Sulina – Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu. Corabia era încărcată cu 300 kilograme de grâu. Din păcate, a fost grav avariată, trecând prin două furtuni, ultima la întoarcerea în ţară, când echipajul a fost nevoit să arunce încărcătura peste bord. Ei transportau butii de vin. La 5 iunie 1835, cu velele rupte şi trosnind din toate încheieturile, „Mariţa” a ajuns în portul natal. Voiajul ei a avut însă un puternic răsunet în ţară. De la Sulina corabia a plecat la Brăila, unde au fost predate pavilionul şi Jurnalul de bord, pentru a fi păstrate în Arhiva ţării. Ulterior, au fost construite şi alte vase sub bandieră românească: galerele „Elena Doamna“, „Principele Alexandru“, „Atena“, bricurile „Elisabeta“, „Zimnicea“, „Dunărea“, goeletele „Dochia“, „Speranţa“, multe dintre ele fiind conduse de căpitani români. Documentele vremii consemnează că „Mariţa” a fost primul vas care, după secole de dominaţie otomană, a purtat pavilionul Ţării Româneşti pe Dunăre şi Marea Neagră, până la Constantinopol.

Comentează

Back to top button