Judecătorii naționali pot lăsa neaplicate, fără riscul de a fi anchetați disciplinar, deciziile Curților Constituționale, care contravin dreptului Uniunii Europene și prin care interesele financiare ale UE sunt lăsate neapărate – este decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit unui comunicat al CJUE. În plus, CJUE a subliniat faptul că recomandările Comisiei Europene pentru România, în cadrul MCV, sunt obligatorii.Cu alte cuvinte, dreptul UE are în fața dreptului național, dacă deciziile CCR contravin dreptului european.
Decizia CJUE vine în contextul mai larg în care Curțile Constituționale din statele est-europene precum Polonia, Ungaria sau România, dar și din Germania, au decis că deciziile lor au întâietate în fața deciziilor CJUE și a legislației europene.
Pe 8 iunie în acest an, Curtea Constituțională a României a statuat că instanțele ordinare de judecată că nu pot aplica decizia Curții de Justiție a UE (CJUE) în detrimentul deciziilor Curții Constituționale din România.
Presa progresistă din București notează că „decizia CJUE de astăzi vine să pună capăt acestor tendințe suveraniste și centrifugale ale unor Curți naționale constituționale”.
Alexandru Tănase, ex-președinte al Curții Constituționale din R. Moldova: Presa vuiește: “Decizia CJUE prevede că judecătorii unei țări să treacă peste o hotârâre a curții constituționale dacă o consideră contrară dreptului, fără a fi expuși riscului de a fi sancționați”!
Sa încerc sa ne lămurim, ce-i totuși cu aceasta decizie stranie a CJUE din 21 Decembrie 2021?
Am calificat aceasta decizie ca fiind “stranie”, deoarece ea de facto submină considerabil ponderea controlului de constituționalitatea din statele membre ale UE.
Un prim detaliu care suprinde, tine de instituirea obligativitatății MCV (Mecanismul de cooperare și de verificare). Scopul oficial al MCV a fost anunțat ca fiind un mecanism al Comisiei Europene de „evaluare și sprijin a evoluția Bulgariei și României în direcția eficientizării sistemului administrativ și judiciar”. (Atrag atenția că acest mecanim este aplicat doar României şi Bulgariei, nu și altor state membre…) Probleme in justiție exista in întreaga Europa, dar Sunt absolut convins că nici un stat din UE nu ar fi acceptat astfel de „monitorizări”, care sunt profund umilitoare și descriminatorii prin definiție. De altfel, anume din aceste rațiuni, în 2018, Plenul Curții Constituționale a României, a decis de a nu mai fi implicată în programul delegațiilor Comisiei Europene în contextul Mecanismului de Coooperare și Verificare.
Iată că prin Hotărârea CJUE din 21 decembrie 2021, MCV a devenit „obligatoriu în toate elementele sale pentru România”. La modul practic, aceasta înseamna ca România nu mai scapă deacest necanimsm amical de „evaluarea și sprijin” încă mulți ani înainte, cu toate consecințele de rigoare.
O altă surpriză, oferită României (cu multă dedicație), ține de instituirea de către CJUE a unei „indulgențe” pentru instanțele naționale române de a ignora jurisprudența Curții Constituționale. Formal, CJUE a limitat aplicarea acestor „indulgențe” la „hotărârile pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse”. În realitate, prin aceasta decizie a fost instituit un principiu, foarte discutabil, ce pune la îndoială supremația constituției și permite ignorare a jurisprudenței curților constituționale naționale. Consecințele unor astfel de abordări sunt mult mai periculoase de cât pot fi estimate astăzi și ar putea conduce la subminarea mecanismelor kelsiene clasice de control al constituționalității legilor.
Astfel, după Hotărârea CJUE din 21 decembrie, soluțiile pronunțate de completele de judecată nelegal compuse, rămân a fi valabile: „atunci când sunt afectate intereselor financiare ale Uniunii sau in dosarele de corupție”. In celelalte categorii de cauze complete ilegale nu pot fi constituite. Absurditatea acestei soluții, ma face să găsesc răspuns la următoareale întrebări:
– cum rămâne cu jurisprudența constantă a CEDO in materie de aplicare art. 6 (dreptul o instanță independentă și imparțială, instituită de lege)?
– ce facem cu rezervele constante ale Comisiei de la Veneția privind instituirea așa numitelor tribunale anticorupție (supranumite plutoane politice de execuție)?
– cum procedam cu interdicțiile constituționale exprese din mai multe constituții de a institui tribunale ad-hoc?
O altă chestiune, nu mai puțin discutabilă, tine de subminarea forței obligatorie a hotărârilor curților constituționale.
CJUE a reținut că principiul supremației dreptului Uniunii „se opune ca instanțele naționale să nu poată, cu riscul aplicării unor sancțiuni disciplinare, să lase neaplicate deciziile Curții Constituționale contrare dreptului Uniunii”. Astfel, dacă ar fi să traducem aceasta concluzie din limbaj de lemn, in limba română, vom constata că de-acum încolo, un judecător ordinar din instanțele de drept comun, va putea ignora in mod deschis și absolut legal decizie a unei curți constituționale fără riscul de a fi sancționat. Mai mult, instanțele naționale sunt încurajate să lase neaplicată, „din oficiu” (!), orice reglementare sau practică națională contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Nu știu cum se va încadra la modul practic aceasta “novație” a CJUE in conceptul controlului kelsian de constituționalitate. Care mai este rostul controlului de constitușionalitate daca o curte constituțională va produce hotărâri care pot să le arunci în lada cu gunoi?
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
