POLITICĂ

Presa liberă, ridicată în miez de noapte și aruncată la dubă: Căpitanul Soare, Terasa Anda și Iosefina Pascal

Căpitanul Soare, Terasa Anda și Iosefina Pascal rămân repere ale abuzurilor statului asupra jurnaliștilor. Tânăra Iosefina Pascal a fost ridicată de acasă, în crucea nopții, și dusă la Poliția Capitalei, sub acuzația că de pe contul ei de e-mail s-au făcut tranzacții ilicite de bani. În urmă cu 26 de ani, pățeam și eu același lucru, când investigam cazul “Căpitanul Soare”, relatează Marius Ghilezan pentru România Liberă.

Înregistrările explozive ale discuțiilor cu “milițienii” din mașina care o ducea pe tânăra jurnalistă către secție, prezentate la un post de televiziune, arată că năravurile purtătorilor de caschete, stații de emisie-recepție și de nino-nino nu s-au schimbat.

Tânăr fiind, am trecut prin aceeași situație, în anul 1994. Dar atunci, de abia ieșeam din comunism. Iată că administrația Iohannis e “tot un drac,” vorba bunicii.

Cum am fost reținut la Secția 13 de Poliție

Dimineața la ora 5,20, milițienii de la Circa 13 de Poliție mi-au bătut la ușa apartamentului în care locuiam în Balta Albă. Mi-au spus că mă invită la secție pentru a vedea formele legale ale șederii mele în București. De fapt, m-au anchetat aproape zece ore. Am scris peste treizeci de pagini de declarații. Mă întrebau ce legături am cu CIA, cu Mossad, ce am făcut în America, ce legături am cu politicienii din Congresul american, pe cine cunosc în Cancelaria lui Kohl. Pe la orele prânzului mi-au cerut să admit la o percheziție a domiciliului.

Căutau o legitimație. Voiau să mă pună sub acuzare că mi-am declinat calități oficiale. Au luat cărțile la puricat. Singura bombă pe care o aveam era în rucsac, pe care-l țineam în spatele ușii de la intrare, pe care am ținut-o deschisă, zicând  “să intre aer.” Acolo aveam documente care-l acuzau pe Căpitanul Soare (ofițer SRI) că face poliție politică. Ulterior, aveam să aflu că scandalul a fost pus la cale de băieții cu ochi albaștri pentru a-l lansa pe orbita intelectuală pe Horia Roman Patapievici, pe atunci un filfison de bibliotecă. Serviciile aveau nevoie de noi nume. De la Patapievici încoace, pot scrie foiletoane despre trecutul ascuns sub caschetă al multor intelectuali publici.

Iată că nenorocul se perpetuează. Strategiile de intimidare sunt aceleași. Ziariștii incomozi trebuie terorizați. Din desantul milițienilor de atunci și cel de acum există două constante: sunt urechiști în cercetări și cad pe înregistrări.

Căpitanul Soare, Terasa Anda și Iosefina Pascal rămân repere ale abuzurilor statului asupra jurnaliștilor

Atât eu, cât și Iosefina Pascal, scoasă cu duba din era digitală, i-am înregistrat cu reportofonul ascuns. Doar că există o mică, mare diferență între “întâmplările din irealitatea imediată” (pastișându-l pe Max Blecher n.a.) și cea din memoria arhivelor ziarului “România liberă.”

Pe atunci, consilierul special al Ambasadei SUA a vrut să asculte primul înregistrările pe care le-am făcut cu reportofonul ținut sub geacă. Apoi, Corneliu Coposu mi-a oferit gardă de protecție. BBC, Europa liberă și CNN au prezentat fragmente din înregistrările mele ascunse. Au relatat pe larg despre cazul unui jurnalist din Europa de Est reținut de polițiști.

Astăzi, Iosefina Pascal nu se mai bucură de același tratament inflaționist de protectiv. Niciun lider politic nu e interesat de abuzul de la Poliția Capitalei. Ambasada SUA e cotită cu danileți. Posturile străine relatează doar “ce e corect politic.” Cazul jurnalistului Julian Assange e pilduitor. A fost condamnat în SUA pentru că a publicat documente secrete. Media mainstream nu scoate o vorbă despre solidaritatea de breaslă.

Desen de Ștefan Popa Popa’s

Cititorii vechi ai ziarului nostru își amintesc despre unitatea dintre jurnaliști, atunci când colega noastră de la ziarul “Ziua,” Tana Ardeleanu a fost urmărită, supravegheată și filmată de doi ofițeri SRI. Jurnalista de investigație a publicat dezvăluirile modului cum Ion Iliescu a fost recrutat de KGB în anii studenției sale moscovite.

Atunci funcționa unitatea între jurnaliști. Acum funcționează “alte unități,”  avea să scrie recent jurnalista de investigație, Adina Anghelescu, amenințată de multe ori pentru dezvăluirile sale.

Presa își făcea rolul de watch-dog

Ce să te mai miri că peste tot au apărut publiciștii civici, de la New York Times, la fițuicile gen “Comisarul” din România, cu rol de inchizitori?

Peste tot în lume, presa s-a pervertit. Nu mai există echilibru. Noul Big Brother e ca Stalin. Are dischinezii la adevăr. Preferă să taie vocile libere.

Iosefina Pascal face parte din tânărul val al jurnaliștilor liberi. Ea a dezvăluit recent că o entitate de drept privat, condusă de jurnaliști cu epoleți, a primit de la guvern două milioane de EURO, pentru face propagandă pentru programul de vaccinare. Nu e din același aluat al activiștilor de media. E contra sistemului, poziționare care o vulnerabilizează într-o republică condusă de noile miliții ale gândirii. Înzestrată cu curaj și demnitate, nu mai e un model pentru generația copy-paste, a jurnalismului de ciupit știri de pe rețelele sociale sau de stenodactilografiat aparițiile personalităților pe televiziuni.

Iosefina Pascal e altfel decât cei înregimentați. Deși cărată, în crucea nopții, pe la secțiile de poliție, sub acuzația de fraude pe internet, rămâne, totuși, liberă, un atribut care-i conferă perspectiva prestigiului.

     

Vocile lumii

Adina Anghelescu

Jurnalist de investigație

Adina Anghelescu – publicist

În cumpăna acelor vremuri este solidaritatea care exista atunci în presă. Dacă unul pățea ceva, săreau toți. Nu conta că nu ne cunoaștem, nici dacă unul era proaspăt venit în breaslă sau avea deja un nume. Conta că e jurnalist și trebuie apărat. În schimb, acum, această unitate de breaslă nu mai există. Există, din păcate, alt gen de “unități,” scrie Adina Anghelescu.

Comentează

Back to top button