Din 2017, de când guvernele României au început să aloce 2% din PIB pentru apărare, Armata Română a avut la dispoziție 22 de miliarde de euro, pentru cheltuielile sale curente și pentru înzestrare. Și pentru că PIB-ul României este în continuă creștere, chiar dacă pentru asta este nevoie de diverse artificii sau de o inflație sănătoasă, armata va avea alocată și în 2022 o grămăjoară de bani, căci 2% din PIB-ul estimat al anului viitor înseamnă nu mai puțin de 5,3 miliarde de euro. Cu buzunarele atât de pline, Nicolae Ciucă, Vasile Dîncu și Klaus Iohannis, cei trei responsabili ai armatei din actuala guvernare, ne pot spune că aproape 500 de milioane de euro pentru 32 de bătrâne avioane F16 din Norvegia nu reprezintă un capăt de țară. Adică, până la urmă, vorbim de doar 10% din banii Apărării pentru 2022. O nimica toată. – relatează Cațavencii.
Povestea avioanelor de luptă ale României
este mai lungă și mai complicată.
1990 ne-a prins cu o flotă de avioane de luptă dominată de MiG-21. România voia mai mult și începuse demersurile pentru achiziția de avioane MiG-29. Primele MiG-29 au fost livrate chiar în 1989, iar livrările au durat până în 1994, când s-a ajuns la un total de 21 de avioane. Toate fuseseră cumpărate de noi. Dacă pentru MiG-21 s-au făcut eforturi financiare importante pentru a fi modernizate, MiG-urile 29 au fost tratate de la începuturile demo-capitalismului post-comunist cu o indiferență criminală. S-au alocat atât de puțini bani programului MiG-29, încât piloții acestor avioane ajunseseră să zboare între două și șase ore pe an. Avioanele mai mult zăceau la Mihail Kogălniceanu decât zburau, iar în 2004 s-a luat decizia ca aceste avioane să fie vândute. Parte și din cauza depozitării improprii, parte din motive greu de înțeles, dar ușor de intuit, cele 21 de MIG-29 ale României au fost vândute ca niște Trabanturi de la dezmembrări, piesă cu piesă, mult mai ieftin decât dacă ar fi fost vândute întregi unor țări care încă mai operau astfel de avioane. Dar în 2004 deja eram membri NATO și trebuia să ne debarasăm de acele avioane, simboluri nedorite ale Uniunii Sovietice. Urma să ne luăm avioane noi, occidentale, mai frumoase, mai bune, mai noi, mai viteze.
Dezbaterea pe marginea înnoirii
flotei de avioane de luptă ale României a durat ceva, dar mai degrabă în culise, niciodată suficient de transparent. Cum specialiștii din MApN au decis că ne trebuie avioane multirol, la poarta noastră au început să bată mai mulți producători. Suedezii de la SAAB voiau să ne vândă JAS 39 Gripen, Eurofighter Jagdflugzeug GmbH, un concern britanico-germano-italo-spaniol, voia să ne vândă avionul multirol Eurofighter Typhoon, iar americanii voiau să ne vândă orice.
În 2008 s-a luat decizia, în CSAȚ, să cumpărăm 48 de avioane F16, care să alcătuiască trei escadrile. 24 de avioane ar fi trebuit să fie noi și 24 ar fi trebuit să fie second-hand.
În 2012, tot CSAȚ a decis, prin hotărârea S-70 din acel an, să avem trei escadrile a câte 16 avioane F16 fiecare, toate operaționale până în 2020. Suntem deja în 2021, la final de an, și nu avem decât 17 avioane F16, adică o escadrilă + un avion, care vor fi complet operaționale de-abia în 2023. Atât s-a putut.
În 2012 s-au discutat mai multe variante
posibile de achiziții pentru avioanele F16. Nu a fost exclusă nici achiziția de avioane noi, guvernul american dându-și acordul ca România să facă această achiziție de la Lockheed Martin. Dar 2012 a mai fost și anul celei de-a doua suspendări a lui Traian Băsescu. De mare ajutor în evitarea demiterii i-a fost Comisia Europeană și mai ales șeful CE, portughezul José Manuel Durão Barroso. Probabil că fără nici o legătură cu naționalitatea șefului CE, după ce președintele Băsescu a scăpat de demitere, „România“, oricine o fi fost ea, a decis să cumpere avioane F16 second-hand de la portughezi.
Portugalia primise în 1998, gratis, de la SUA, 20 de avioane F16, portughezii plătind doar pentru transportul acestora și, în plus, achitând Lockheed Martin 185 de milioane de euro pentru un pachet de modernizare (MLU – Mid Life Upgrade) pentru cele 20 de avioane. După 18 ani, România a plătit Portugaliei 180 de milioane pentru 12 F16, plătind încă 450 de milioane de euro americanilor pentru modernizare, armament și pregătirea piloților și a mecanicilor, făcută de americani și portughezi. După cele 12 avioane inițiale, România a mai achiziționat tot de la portughezi încă cinci avioane F16, ajungând să le plătească acestora mult mai mult decât plătiseră ei pentru modernizarea avioanelor primite gratis de la americani. Super-business pentru poporul lui Barroso.
Ca să ne dăm seama de dimensiunile
acestor afaceri, putem să comparăm cifrele achiziției deja efectuate cu cele ale achiziției ce se anunță. În total, pentru 17 avioane F16, modernizarea lor, armamentul necesar și pregătirea piloților și a mecanicilor, România a ajuns să plătească aproape un miliard de euro. Pentru cele 32 de avioane F16 pe care ar urma să le cumpărăm de la norvegieni nu am plăti decât 354 de milioane de euro, plus încă 100 de milioane de euro pentru un pachet logistic și de instruire. Nu știm încă ce sume sunt necesare înarmării acestor avioane, dar sigur vom afla, peste ani. Deocamdată, însă, putem spune că de la norvegieni ieșim mai ieftin. E drept că și avioanele sunt mai vechi, dar sunt deja modernizate la un nivel la care nu au ajuns încă toate cele 17 avioane luate din Portugalia.
Problema este că resursa de zbor a acestor avioane, atât cele din Portugalia, cât și cele din Norvegia, se cam termină peste vreo zece ani. Moment în care va trebui să ne hotărâm să cumpărăm alte avioane, poate noi, poate nu. Ce vom face cu cele 49 de F16 obosite? Păi, le vom vinde pe piese, ca pe MiG-urile 29. Sau, în cel mai rău caz, le vom topi în topitoriile clandestine de la Strehaia, să recuperăm măcar metalul.
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
