POLITICĂ

Prima Catedrală Ortodoxă a Lumii, eternitatea și pacea divină, într-un proiect născut pe meleaguri dobrogene

Dumnezeu ne-a dăruit libertatea de a face alegeri bune sau rele, în funcție de evoluția noastră spirituală. Această libertate de alegere a adus la un moment dat și existența răului în lume, însă acest fapt este parte din planul lui Dumnezeu pentru libertatea noastră.

Fără teribilul rău de prigonire a creștinismului și, mai ales, fără numeroasele încercări prin care a trecut poporul român pentru păstrarea acestei comori moștenite de la înaintașii noștri, noi nu am fi avut azi măreața fericire și bucurie de-a ne coaliza eforturile într-un gând de iubire și de unitate, căci Dumnezeu a conceput viața astfel încât să putem avea parte și de fericire.

“Dacia Nemuritoare” își propune un amplu proiect pentru construirea Primei Catedrale Ortodoxe a Lumii, întruchiparea geniului uman de a edifica şi puterea de coalizare a oamenilor în înfăptuirea unui plan măreţ. Prima Catedrală Ortodoxă a Lumii ar avea rolul de a aminti creștinilor că Dumnezeu a anticipat necazurile la care au fost supuși creștinii de-a lungul timpului, forța care le-a fost dată pentru a le depăși și credința că pot merge mai departe cu iubire și curățenie sufletească.

“În mijlocul iernilor înghețate am învățat că există în mine o vară fără putință de învins”, spunea Albert Camus. Reflectând asupra istoriei românilor, cu siguranță, au existat foarte multe ierni înghețate referindu-ne la acest concept ca la metafora hibernării dorințelor și idealurilor.

Ca un reper al creștinismul la români, Sfântul Andrei este primul dintre apostoli care a propovăduit Evanghelia la geto-daci, pe teritoriul Dobrogei, motiv pentru care este considerat a fi cel care a creștinat poporul român. Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, frate al Sfântului Apostol Petru, amândoi pescari, au primit cu dragoste şi credinţă chemarea lui Isus de a deveni “pescari de oameni”. Acest demers a implicat misiunea de creştinare care a început de la Înălţarea Domnului la Cer şi până la Cinzecime.

La fel ca și lui Iisus, Sfântului Andrei i-a fost pregătită răstignirea. Pe drumul spre locul jertfei supreme pentru credință, văzând de departe crucea pregătită pentru el, Sfântul Apostol a strigat:

„Bucură-te, Cruce sfințită cu trupul lui Hristos și cu mădularele Lui ca niște mărgăritare împodobite, căci mai înainte de a se răstigni Domnul pe tine, erai înfricoșată oamenilor, iar acum ești iubită și cu dorire primită. Căci cunosc credincioșii câtă bucurie ai în tine și ce fel de răsplătire li se pregătește pentru tine. Eu cu îndrăzneală și cu bucurie vin către tine; deci tu cu veselie primește-mă pe mine, că sunt ucenic al Aceluia Care a fost spânzurat pe tine. Primește-mă, că totdeauna te-am dorit și am poftit a te îmbrățișa. O, preabună Cruce, care ți-ai câștigat frumusețea și bunacuviință din mădularele Domnului meu. Ceea ce ești de mult dorită și cu osârdie iubită, pe care neîncetat te-am căutat și abia acum te-am aflat gătită după dorirea inimii mele. Deci ia-mă pe mine dintre popor, și mă dă Învățătorului meu, ca prin tine să mă primească Cel ce prin tine m-a răscumpărat pe mine”.

Tradiţia şi mai multe descoperiri arheologice acreditează peștera aşezată într-o poiană din pădurea Migilet, din marginea localităţii Ion Corvin, judeţul Constanța, în vechea provincie romană Scythia Minor, la numai câţiva kilometri de cetatea antică Adamclisi şi de monumentul Tropaeum Traiani, ca fiind locul în care, pentru o perioadă de timp, a locuit însuşi Apostolul Andrei.

De aceea şi poartă numele lui Andrei, cel întâi chemat. În această peşteră, pentru prima oară în zona Dobrogei de astăzi, s-a săvârşit frângerea pâinii, forma primară a Sfintei Liturghii, iar acest loc reprezintă locul ideal pentru Prima Catedrală Ortodoxă a Lumii, locul unde a poposit cel dintâi chemat dintre apostoli.

„Creştinul nu este un om care nu greşeşte niciodată, ci este un om care se poate pocăi, care se ridică din nou şi care o ia de la început după fiecare poticnire — pentru că viaţa lui Cristos este în el, reparându-l totdeauna.” – Clive Staples Lewis, teolog (1898-1963).

de Ciprian Demeter

Comentează

Back to top button