POLITICĂ

Gabriel Liiceanu, despre Mineriada din ’90: A fost cel mai monstruos eveniment pus la cale de şeful statului

Scriitorul Gabriel Liiceanu consideră că Mineriada din 1990 a fost ”cel mai monstruos eveniment pus la cale de şeful statului”, “o barbarie enormă”, menţionând că un autor din România, când merge în străinătate, trage după el imaginea a ceea ce se întâmplă în ţară.

Gabriel Liiceanu a fost întrebat, duminică, la emisiunea Insider Politic de la Prima TV, cum a fost perioada din 1990 când a realizat interviul cu Emil Cioran şi în acelaşi timp avusese loc şi Mineriada din iunie.

“Aveam bilet pentru data de 15 iunie, interviul fusese planificat pe 17 iunie. Am scăpat spre interviu, a fost urât în acele două zile, a fost foarte urât. Editura a fost atacată, aşa-zişii mineri – nu erau mineri, erau oameni din structurile cu pricina, din fosta Securitate, devenită SRI – mă căutau în birou. Am ajuns acolo pe un moment scabros al istoriei noastre. A fost cel mai monstruos eveniment pus la cale de şeful statului. A fost o barbarie enormă. Nu ştiam exact ce se petrecuse oră de oră în Piaţă.

Când am ajuns la Paris, primul lucru pe care l-am văzut la televizor au fost scene atroce din Piaţa Universităţii, cu minerii care dădeau cu bâta în tineri, femei, gravide, băieţi cu ochelari, studenţi”, a afirmat Liiceanu.El a povestit că în acele zile avea o întâlnire cu directorul unei edituri franceze pentru o colaborare, dar acesta l-a dat afară din birou şi i-a spus că vine dintr-un popor de barbari.

“M-a dat pe uşă afară, mi-a zis că vin dintr-un popor barbar. A zis dumneavoastră nu sunteţi normali, cum să fac cu dumneavoastră un parteneriat, sunteţi un popor barbar. Ce să mă apuc să spun, că erau ăia să mă lase handicapat pe viaţă, în cărucior, au intrat cu bâta în birou. Am plecat de acolo umilit în ultimul hal”, a explicat scriitorul.

El a menţionat că un scriitor din România trage după el când merge în străinătate imaginea ţării sale.

“Noi tragem după noi imaginea politică a ţării noastre. Toate popoarele, toate culturile sunt precedate de imaginea politică a ţării. Un scriitor din România trage după el când apare acolo imaginea a ce se întâmplă aici. Ce s-a întâmplat zilele trecute, cu nu ştiu ce persoane din Parlament, ce se întâmplă cu corupţia.

Avem o ştampilă, ei când ne văd, ne văd ştampilaţi cu imaginea pe care o purtăm cu noi în lume. Asta este teribil. Îmi era ruşine să spun că sunt român. L-am văzut pe Giscard, preşedintele Franţei, dând un interviu, după o vizită a lui Ceauşescu, după 90 a dat-o. <<Să vă spun cum arăta când l-am primit în vizită. A venit cu o suită enormă, când au plecat au devastat palatul în care îi cazase, robinete, lucruri deosebite, tot ce era mai frumos în acel palat de primit oaspeţi>>.

Eu în clipa aia trăgeam după mine imaginea eu sunt ca ei, aşa mă văd. Asta e un mare handicap pe care îl avem”, a povestit Gabriel Liiceanu.

Comentează

Back to top button