Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, ca subiect al dreptului politic internaţional şi realitate geopolitică, şi-a încetat existenţa. Acest fapt a fost constatat în documentul care are a intrat în istorie sub denumirea de „Acordul de la Belovej”.
Acum 30 de ani, pe 8 decembrie 1991, în Belarus, la reşedinţa Visculi, el a fost semnat de liderii a trei republice slave: Boris Elţîn (Rusia), Leonid Kravciuk (Ucraina) şi Stanislav Şuşkevici (Belarus). Tot în acest document s-a prevăzut crearea Comunităţii Statelor Independente (CSI).
Pe 17 martie 1991 s-a desfăşurat primul şi singurul referendum popular din istoria URSS. Cetăţenilor din republicile unionale li s-a propus să-şi exprime părerea cu privire la menţinerea statului unional „într-o formă actualizată”. Şi deşi şase ţări din URSS au refuzat să participe la referendum, peste 70% din cetăţenii celorlalte nouă ţări au votat pentru menţinerea URSS.
La 19 august 1991, anumiţi politicieni din anturajul lui Gorbaciov au anunţat crearea Comitetului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă. Ei au cerut preşedintelui introducerea în ţară a stării de urgenţă sau transmiterea temporară a puterii vicepreşedintelui Ghennadi Ianaev. Aceasta a fost a doua etapă a destrămării URSS, menţionează Aleksandr Ţipko, colaborator ştiinţific la Institutul de Economie din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe.
„Comitetul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă reprezintă într-adevăr unul dintre cele mai bizare evenimente din istoria Rusiei. Oamenii au încercat să salveze URSS. Însă de fapt au intensificat destrămarea sa”.
Înfrângerea puciului a dus în realitate la prăbuşirea puterii centrale a URSS. În decurs de o lună după puci şi-au declarat independenţa toţi liderii republicilor sovietice.
În cele din urmă, rezultatele referendumului popular de păstrare a Uniunii au fost „şterse” de părăsirea de către Gorbaciov a postului de preşedinte al URSS. Strict vorbind, pe baza votului popular, el n-a avut dreptul să-şi părăsească postul în decembrie. Din punct de vedere juridic, hotărârea referendumului a fost mai importantă decât acordul încheiat de cei trei lideri de state în Pădurea Belovej.
Integrarea uriaşului spaţiu euroasiatic la început în Imperiul Rus, apoi în URSS a durat peste 500 de ani. Dezintegrarea marii puteri a durat mai puţin de doi ani.
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
