SOCIAL

Charlie Ottley: A fost cea mai bună decizie să mă mut în România

Celebrul realizator britanic al seriei de documentare TV despre România şi poate cel mai mare promotor al ţării noastre peste hotare ar fi putut trăi în oricare oraş cosmopolit din lume, dar a ales Şirnea, un sătuc de la poalele Carpaţilor. Charlie Ottley a explicat pentru „Adevărul” motivele care l-au făcut să cumpere o casă în judeţul Braşov, dar şi cum s-a adaptat la România.

Într-un interviu emoţionant acordat „Adevărul”, faimosul realizator al documentarelor ”Wild Carpathia”, ”Wild Danube” şi ”Flavours of Romania” a făcut publică în premieră şi o poezie pe care a scris-o într-o dimineaţă în engleză, inspirat de zona Şirnea. Charlie Ottley, care a studiat teologia şi filosofia la Universitatea din Bristol, s-a îndrăgostit de frumuseţile României în timp ce filma seria de documentare „Wild Carpathia“, serie ce avea să facă înconjurul lumii. O serie prin care Charlie Ottley a făcut mai multă reclamă României peste hotare decât au reuşit toate guvernele de după 1990. „Wild Carpathia“ a avut un mare impact în străinătate, audienţa cumulată în cele 110 ţări în care s-au difuzat documentarele ridicându-se la 100 de milioane de telespectatori.

Cei care doresc să vadă filmele din seria Wild Carpathia, precum şi alte filme despre România, pot intra pe canalul de YouTube intitulat Team Wild Carpathia. Cât de diferit a fost ca experienţa să realizezi ”Wild Danube” comparativ cu ”Wild Carpathia”? A fost total diferit faţă de ”Wild Carpathia”, am simţit că eram cumva într-o ţară complet diferită, şi acesta e unul dintre lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la România – varietatea peisajelor. România este literal precum mai multe ţări combinate într-una singură, ceea ce este uimitor pentru turism, deoarece România oferă o experienţă culturală atât de bogată. În Delta Dunării ne-am bazat mult pe călătoriile pe apă deoarece aveam mult echipament greu de cărat, iar programul trebuia să fie mult mai precis. Pentru mine, să filmez în Delta Dunării a fost o experienţă unică despre orizonturi uriaşe şi kilometri de cer, combinate cu stoluri de păsări şi cu incredibile apusuri şi răsărituri de soare. Şi să fiu înconjurat de atât de multă apă a fost o senzaţie incredibilă.

Care au fost cele mai bune şi cele mai puţin bune impresii privind Delta Dunării? Cele mai bune experienţe au fost şi cele mai neaşteptate, să descoperim sate mici în colţuri îndepărtate ale Deltei Dunării şi să întâlnim oamenii: pescarii, tăietorii de stuf şi prietenii pe care i-am făcut pe parcurs. Ne-am făcut mulţi prieteni în cele nouă luni de filmări. Şi să mă reîntâlnesc cu vechi prieteni precum Ivan Patzaichin au fost pentru mine cele mai emoţionante momente de la filmări. Ştiam de ceva timp că Ivan Patzaichin este foarte bolnav, dar a venit în Deltă pentru o ultimă dată, ca să îşi ia la revedere…

Şi a fost cel mai mare şi emoţionant dar că şi-a făcut timp să vorbească cu noi şi să îşi împărtăşească gândurile şi amintirile. Am rămas fără cuvinte de mai multe ori pe parcursul interviului pentru că ştiam că este ultima oară când ne vedem… Dar frumuseţea şi puterea interioară a lui Ivan Patzaichin au strălucit într-un mod complet transcendental. Şi încă mi-e greu să revăd ultima parte a documentarului fără să îmi dea lacrimile…

Casa pe care Charlie Ottley a cumpărat-o la Şirnea FOTO: Claudiu Petringenaru  

În ceea ce priveşte impresiile despre Delta Dunării, aş spune că peisajul în multiplele sale înfăţişări diferite a fost în mod continuu surprinzător şi uimitor de plin de inspiraţie. Pe de altă parte am fost şocat de cantităţile de gunoaie şi de greutăţile cu care se confruntă oamenii care trăiesc acolo. Este o viaţă incredibl de dură, fie că eşti pescar, fermier sau că lucrezi în industria ospiralităţii. Sunt lucruri ce au nevoie acută să fie reglate, precum drenajul anumitor canale pentru a permite curgerea apei şi reoxigenarea lacurilor.

Populaţia piscicolă este în scădere pentru că zonele tradiţionale de reproducere sunt colmatate. Lacul Razim trebuie să fie redeschis către mare, altfel va deveni o zonă moartă. Şi este nevoie de programe de repopulare pentru diferitele specii de peşti. În prezent nu e nici măcar un singur astfel de program în Deltă.

Charlie alături de Oana, partenera sa de viaţă FOTO: arhiva personală Ai o casă la Şirnea.

Ce te-a făcut să îţi cumperi o casă în România? Mi-am dorit să cumpăr o casă în România încă de când am venit prima oară în 2010, dar atunci nu aveam bani pentru a cumpăra o casă. Asta până anul trecut, când această casă veche din lemn a fost scoasă la vânzare la Şirnea şi era atât de frumoasă încât am ştiut că trebuie să fie acolo. A fost greu să strâng bani ca să o cumpărăm. Şi după aceea a trebuit să mai lucrăm un an ca să avem destui bani pentru a începe renovarea. Iar renovarea a fost cumva o campanie specială, pentru că am dorit şi să arăt că poţi lua o casă de pe vremea bunicilor şi o poţi restaura cu un interior contemporan la un cost mai redus decât dacă ai ridica o casă nouă. Dacă se vor pierde satele de patrimoniu din România se va reduce drastic în viitor potenţialul turistic.

Era important cu adevărat pentru mine să restaurez casa pentru că tot le spun oamenilor de ani întregi să păstreze peisajele istorice şi aş fi părut ipocrit dacă nu aş fi făcut şi eu asta. Aşa că mi-am închiriat locuinţa din Anglia şi am decis să mă mut permanent în România la începutul pandemiei. A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată să mă mut în România, iar acum mă trezesc în fiecare dimineaţă şi mă uit la Munţii Carpaţi şi mă ciupesc singur pentru că am senzaţia că visez. „Trăiesc într-o lume de basm”

Cum este pentru tine România ca rezident comparativ cu România pe care o promovezi ca jurnalist? Nu este vreo diferenţă între România pe care o promovez şi viaţa mea ca rezident, cu excepţia poate a birocraţiei necruţătoare prin care a trebuit să trecem ca să ajungem aici! Trăiesc într-un loc de basm, cu vite în grajduri, cu cai şi sănii când ninge, cu o magazie plină de lemne din surse sustenabile şi am petrecut zile întregi ca să tăiem lemne şi să ne pregătim pentru iarnă. Pentru că nu avem opţiunea încălzirii pe gaz aici, aşa că trebuie să aprindem focul în fiecare dimineaţă ca să păstrăm căldura în casă. Şi vecinii noştri Doru şi Rodica ne ajută. Este o înţelegere minunată pentru toată lumea. E o simbioză perfectă şi sunt oameni minunaţi.

Bucătăria casei de la Şirnea FOTO: Claudiu Petringenaru

Cum a fost adaptarea ta la România? A fost uşor să mă adaptez la România, deoarece Oana, jumătatea mea, este româncă şi mă ajută să îmi îmbunătăţesc abilităţile lingvistice scăzute. Plus că am crescut la ţară într-un sătuc precum Şirnea, aşa că nu este chiar atât de diferit. Am trăit în toată lumea, în Los Angeles, Miami, Sydney, Londra, Lima şi Africa de Sud, însă aici în România este pentru mine unul dintre cele mai autentice şi frumoase locuri de pe planetă. Unul dintre modurile în care măsor fiecare an este prin recompensele naturii pe care fiecare anotimp ni le oferă. Mai întâi usturoiul sălbatic şi urzicile, apoi căpşunii sălbatici, zmeura, cireşele sălbatice, zeci de specii de ciuperci, trufe, alune, nuci şi tot aşa.

Poezia compusă de Charlie şi inspirată de peisajele din România

Te-ai gândit să soliciţi într-o zi cetăţenia română? Mi-aş dori mult să obţin cetăţenia română, dar mai întâi trebuie să stăpânesc limba, să învăţ imnul naţional şi să trec cu succes testele. Poate, dacă voi face suficient pentru a ajuta şi promova România, într-o zi îmi vor da o cetăţenie onorifică. Vom vedea! Între timp, sunt pur şi simplu fericit să fiu în România!

Comentează

Back to top button