POLITICĂ

Toate jucăriile generalului: România înarmată cu o simplă șapcă

Ce legătură are, totuși, generalul Nicolae Ciucă cu achizițiile de armament, din moment ce acestea sunt aprobate de către Parlament?

Păi da, e adevărat, achizițiile care depășesc 100 de milioane de euro trebuie aprobate de către Parlament, dar în patria nostra, unde sunt multae silvae que bestiis adundant, aprobarea Parlamentului a devenit o formalitate. Deciziile sunt luate în alte locuri, de către alți oameni, iar Parlamentul, indiferent de compoziția sa politică, aprobă asemeni unei foci dresate, care aplaudă cu entuziasm imediat după ce a primit un peștișor. Să ne amintim, de exemplu, ce s-a întâmplat în cazul achiziției de rachete Patriot.

Oficialul român care a anunțat, primul, că România vrea Patriot a fost chiar șeful Statului Major al Armatei, gealul Ciucă, în aprilie 2017. Achiziția a fost confirmată în iunie 2017, după vizita lui Klaus Iohannis în SUA, unde a fost primit și de către președintele Trump. Imediat după aceea, pentru că Președinția și Statul Major al Armatei stabiliseră un calendar de plăți cu domnii de la Raytheon, Parlamentul ar fi trebuit să aprobe pe repede înainte achiziția a șapte sisteme Patriot, în valoare de patru miliarde de euro fără TVA. Liviu Dragnea a vrut să-și arate mușchii și, aflându-se în plin conflict cu președintele Iohannis, a impus parlamentarilor PSD să amâne de câteva ori votarea legii prin care se aproba achiziția.

Cocoșeala asta a ținut până pe data de 15 noiembrie 2017, când secretarul de stat al SUA, Rex Tillerson, a aterizat pe neașteptate la București, într-o vizită inopinată, la întoarcerea dintr-un turneu diplomatic în Asia. Tillerson s-a întâlnit de urgență cu ministrul de Externe Teodor Meleșcanu și apoi și-a văzut de drum. A doua zi, parlamentarii PSD au cerut să li se dea mai repede legea aia cu achizițiile de Patriot, ca să o voteze naibii, că prea durează mult.

După ce a fost adjunct al șefului Marelui Stat Major începând cu primăvara lui 2014, gealul Nicolae Ciucă a devenit chiar șef al Marelui Stat Major, în 2015, făcându-l fericit pe Klaus Iohannis, cel care obținuse de la șefii de partide alocarea a 2% din PIB pentru armată. După ce achiziția de F16 second-hand fusese decisă pe criterii politice în timpul mandatelor lui Traian Băsescu, restul achizițiilor, propuse de către Marele Stat Major al Armatei, urmau să fie decise în mandatele lui Klaus Iohannis, având la dispoziție și cele mai generoase bugete de până atunci. Astfel, era absolut necesară o bună relație între șeful statului și șeful Marelui Stat Major, mai ales că acesta din urmă beneficia și de deosebitul sprijin al aliatului strategic de peste Ocean.

În 2018, mandatul

generalului Ciucă la șefia Marelui Stat Major al Armatei ar fi urmat să ia sfârșit, conform legii. Doar că asta nu i-a plăcut președintelui Iohannis, care, trecând peste recomandarea ministrului Apărării de atunci, a prelungit din pix mandatul generalului Ciucă. Și prelungit a rămas până în noiembrie 2019, când generalul a ajuns chiar ministru al Apărării în cabinetul Orban.

Dar ce-l face pe Nicolae Ciucă atât de prețios în ochii președintelui Iohannis, care, până în momentul în care a ajuns președinte, în iarna lui 2014, nu se dovedise vreun cunoscător al geopoliticii și nici al lumii militaro-strategice? Păi, cine a zis că trebuie să se priceapă președintele? E suficient ca președintele să știe să asculte sfaturile bune venite de la oameni mai pricepuți.

Iar oamenii pricepuți nu aveau cum să nu-i sublinieze președintelui Iohannis deosebita importanță geostrategică a domnului Nicolae Ciucă. Dincolo de stagiile efectuate ca actor în teatrele de război, Nicolae Ciucă mai ține în raniță câteva avantaje: două cursuri și un masterat efectuate în SUA (masterat obținut la trei ani după ce obținuse, în România, titlul academic de doctor), precum și trei decorații primite direct de la statul american.

Ca șef al Statului Major

și ca ministru al Apărării, generalul Ciucă putea influența doar achizițiile din aria sa de acoperire. Ca prim-ministru, însă…

Achizițiile de armament decise și demarate în perioada în care domnul Ciucă a fost șef al Marelui Stat Major și, apoi, al întregului Minister al Apărării au avut, preponderent, aproape o singură sursă: SUA. Singurele chestii pentru care americanii nu au avut, încă, o ofertă, sunt corvetele. Dar această achiziție este blocată de ani buni, iar generalul nu a făcut din deblocarea ei o prioritate.

De când, însă, domnul Ciucă a ajuns premier deplin, achizițiile din zona de influență a SUA au depășit aria militară. Pe 9 decembrie 2021, Ministerul de Interne a soluționat, în sfârșit, achiziționarea unor elicoptere de asistență medicală, construite pe platforma unor elicoptere militare. Absolut deloc întâmplător, elicopterele sunt Black Hawk S70, produse de către Lockheed Martin. Doar că acestea cumpărate de România (șase acum și încă șase în următorii patru ani, prima livrare urmând să aibă loc în 2023) nu sunt produse în SUA, ci la fabrica pe care Lockheed Martin o deține în Polonia, în coproprietate cu statul polonez.

La licitație a participat și Airbus. Airbus deține în România, în colaborare cu IAR Ghimbav, o unitate de mentenanță și producție și, deși are elicoptere comparabile, la prețuri similare, guvernul domnului Ciucă a decis că nu e cazul să achiziționeze ceva ce ar fi putut fi produs, eventual, în întregime în România, ci că mai bine achiziționează de la americani, via Polonia, în România urmând să se facă doar dotare cu echipament medical. Sperăm ca polonezii să ne întoarcă favoarea și să cumpere ei de la Airbus via Ghimbav, până nu decid ăia să închidă dracului fabrica.

Sursa Cațavencii

Comentează

Back to top button