Totul a ajuns la scadență anul acesta, costul imens al acestui abandon politic față de evoluția unuia dintre sectoarele strategice ale României fiind plătit de toți românii. Ministrul Energiei, liberalul Virgil Popescu, a promis anul trecut că odată cu liberalizarea prețurilor la energie o să avem facturi mai mici, însă românii s-au trezit cu facturi triple. Același Virgil Popescu ne minte cu nerușinare în aceste zile că o să avem prețuri mai mici la energie în 2022.
Încă de la începutul anului a fost vizibilă ascensiunea fără precedent a prețului certificatelor de emisii de CO2, cu impact direct pe prețul energiei, dar abia în a două jumătate a anului lucrurile au devenit certe. Energia electrică a ajuns în 2021 un bun de lux, la fel și gazul natural. În cazul României, măsurile au fost întârziate în contextul în care agenda politică a fost ocupată cu lupte interne, congrese în plină pandemie sau moțiuni de cenzură.
În vara acestui an, UE a pus pe masă mega-pachetul Fit for 55, măsurile cuprinse în acesta având forță de a declanșa cea mai amplă revoluție industrială în numele mediului. Efectul? Energia s-a scumpit și mai tare, prima parte a anului 2022 urmând a fi la fel de tensionată, cred experții. Tot această orientare spre verde aduce însă pentru România oportunitatea accesării unor fonduri europene de peste 13 miliarde de euro, prin PNRR și Fondul de Modernizare. Marea întrebare este cât va ajunge efectiv local.
Pentru al treilea an consecutiv România este un importator de energie, mai mulți specialiști din domeniu avertizând că în cinci ani este posibil că piață locală să se confrunte cu un deficit major de producție. Practic, când nu bate vântul, importul devine principală sursă pentru acoperirea consumului și una dintre cauzele exploziei prețului la energie.
Anul trecut, Gazprom a trimis pe plan local 0,96 de miliarde de metri cubi de gaz, în 2021 importurile mai mari fiind susținute de temperaturile scăzute de la începutul anului, dar și de slabă evoluție a producției interne de gaz natural, suprapusă cu revenirea cererii. În al 12-lea ceas România nu are o decizie luată privind gazul din Marea Neagră, supunându-se politicii de preț a gigantului rus. O decizie finală de investiții pentru Marea Neagră este așteptată anul viitor.
Datele oficiale arată că până la finalul acestui an, România ar putea ajunge la o comunitate de prosumatori, termenul asociat consumatorilor de energie care devin producători, de 15.000 de membri, saltul fiind spectaculos în comparație cu cei 1.700 de prosumatori care existau în februarie, în România. Estimările oficiale arată că anul viitor comunitatea consumatorilor de energie care vor deveni producători ar putea ajunge la 30.000 de membri.
De minciuni suntem sătui
Romania, alături de partenerul american NuScale, ar vrea însă că în 2027-2028 să finalizeze construcția primului SMR (reactor nuclear modular de mici dimensiuni) comercial, deși varianta demo, de test, din SUA ar trebui să fie gata în 2029. Astfel, România se visează deja hub regional în materie de reactoare nucleare modulare de mici dimensiuni (SMR), deși de 30 de ani statul nu a ridicat de la zero nicio centrală nucleară.
Finalul de an a dus mai multe informații, pe surse, privind un interes privind preluarea mai multor companii locale din zona convențională a energiei. Astfel, KMG Internațional, compania care deține grupul Rompetrol și implicit rafinăria Petromidia, cea mai mare unitate de procesare a petrolului din România, a spus că are discuții cu potențiali parteneri după ce au apărut mai multe informații privind o potențială tranzacție cu polonezii de la PKN Orlen sau cu Ștefan Vuza, antreprenorul din spatele Chimcomplex. Deocamdată însă, niciun demers nu se află într-o etapă definitivă. PKN Orlen ar fi interesat și de preluarea unor active de producție ale OMV Petrom. De asemenea, presă austriacă a relatat în repetate rânduri că OMV ar fi interesat să vândă OMV Petrom, zvonuri niciodată comentate mai departe la nivel oficial.
România închide centralele pe cărbune și nu pune nimic în loc pentru a acoperi golul
Dacă în anul 2010 unitățile termo aveau circa 9.600 MW, iar cele regenerabile numai 16 MW, acum centralele termo mai cumulează o capacitate de circa 5.600 MW, în timp ce eolienele și solarele au ajuns la 4.400 MW. Retragerea centralelor pe cărbune va continuă și în anii următori, că urmare a angajamentului luat de România de a ieși din această industrie până în 2032. Problema este că în timp ce România închide centrale, nu pune nimic în loc pentru a acoperi golul.
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
