POLITICĂ

Retrospectiva politică: Cei mai mari perdanți ai anului 2021 sunt PNL și USR

Anul 2021 a fost cel mai agitat an politic din 2012 încoace, o perioadă în care practic țara a rămas neguvernată timp de șase luni, iar politicienii sistemului și-au arătat lipsa de responsabilitate.

Pentru majoritatea românilor, începutul anului 2021 reprezenta speranța că în acest an vor scăpa de pandemie și că alegerile din 6 decembrie 2020 vor aduce o guvernare stabilă, lipsită de agitația ultimilor ani.

USR a mințit poporul

Speranțele le-au fost înșelate crunt, disputele interne din PNL și apoi ruptura dintre liberali și USR lăsând practic România neguvernată timp de șase luni, perioadă în care valul 4 al epidemiei de Covid-19 a devastat țara, iar criza energetică a dus la o creștere accelerată a prețurilor.

Instalarea unui guvern PNL-PSD-UDMR către finalul anului nu oferă garanții că nu vor apărea crize politice în anii următori, ținând seama că stabilitatea coaliției depinde de respectarea promisiunii liberalilor că, după un an și jumătate, vor renunța la funcția de prim-ministru.

Klaus Iohannis, promisiuni deşarte

La finele anului trecut, optimisul decidenților politici privind  anul 2021 era nelimitat. În mesajul său adresat românilor înaintea alegerilor parlamentare, președintele Klaus Iohannis promitea românilor patru ani de pace politcă și dezvoltare.

Urmează patru ani fără alte alegeri. Avem o șansă istorică. Votul din 6 decembrie trebuie să conducă la constituirea unei majorități solide, capabile și dornice să lucreze în beneficiul românilor. Voi conduce personal acest efort de coagulare a forțelor reformiste. Pe 6 decembrie România se poate despărți în sfârșit de cei care au ținut România de la cursul ei de dezvoltare”, spunea Iohannis făcând o trimitere nu foarte subtilă la PSD.

După numai un an s-a văzut că efortul depus de președinte „de coagulare a forțelor reformiste” a fost aprope nul și chiar el i-a readus la putere pe cei cărora le reproșa că ar fi blocat dezvoltarea României.

Rezultatul alegerilor parlamentare nu a fost chiar cel scontat de către președinte întrucât tot PSD s-a clasat pe primul loc, însă scorul PNL le-a permis liberalilor să rămână la putere, într-un guvern din care mai făceau parte USR și UDMR. Prima sămânță a crizei politice ulterioare a fost plantată de către cei de la USR care s-au opus cu înverșunare ca tot Ludovic Orban să conducă noul guvern. Astfel, s-au creat doi poli de putere în sânul PNL, unul în jurul noului premier Florin Cîțu și celălalt în jurul președintelui partidului Ludovic Orban. Nu a durat mult până când partidul condus atunci împreună de Dan Barna și Dacian Cioloș a început să-l regrete pe Orban.

Cîţu îl demite pe Voiculescu, iar tensiunile încep să îşi facă simţită prezenţa

Pe 14 aprilie, Florin Cîțu l-a demis pe ministrul sănătății Vlad Voiculescu, fără acordul USR. Tensiunile dintre liberali și Voiculescu începuseră după ce acesta din urmă a publicat informațiile legate de centrele speciale de vaccinare organizate pentru cadrele militare din MAI, MApN și SIE. Demiterea a survenit ca urmare a unui ordin de ministru prin care includerea județelor într-unul din scenariile situației epidemiologice – verde, galben sau roșu – depinde și de numărul de teste făcute. Ordinul fusese publicat în Monitorul Oficial fără știrea premierului și a provocat nervozitat în unele organizații județene ale PNL.

După câteva zile în care unii  lideri USR au vociferat pe rețelele de socializare cerând ieșirea de la guvernare, partidul s-a resemnat să înghită hapul administrat de către liberali, mulțumindu-se cu un nou protocol de funcționare al coaliției care oferea garanții că situația nu se va mai repeta. Ulterior, protocolul s-a dovedit a fi o bucată de hârtie fără nicio valoare.

Un alt moment important a survenit pe 30 mai când premierul Florin Cîțu și-a anunțat candidatura la funcția de președinte al PNL, înconjurat de lideri proeminenți precum Emil Boc, Raluca Turcan, Gheorghe Flutur, Lucian Bode, Raluca Turcan, Virgil Popescu, Alina Gorghiu ș.a. Deși sprijinul organizațiilor județene pentru Cîțu părea copleșitor, Orban a refuzat să se retragă din competiție care s-a transformat într-un război murdar în care cele două tabere s-au acuzat reciproc de falsificarea alegerilor din organizațiile, alegeri care precedau Congresul programat pentru 25 septembrie.

Ca rezultat, activitatea guvernamentală a fost paralizată, coaliția amânând toate deciziile importante, precum pensiile speciale sau desființarea SIIJ, până după congresele PNL și USR, acesta din urmă fiind programat pentru 2 octombrie. Cu consecințe mult mai grave s-a dovedit amânarea deciziei privind certificatul verde în condițiile în care devenea evident că va veni un nou val de infecții provocat de tulpina Delta a SARS-CoV-2.

Alexandru Nazare, ministrul de finanţe, eliminat şi el din Guvern

Pe 8 iulie a fost demis ministrul de finanțe Alexandru Nazare. Oficial, i s-au imputat întârzieri în implementarea unor măsuri din programul de guvernare, însă Nazare a invocat faptul că s-ar fi opus alocării discreționare de fonduri către primarii PNL pentru ca aceștia să-l susțină pe Cîțu la Congres.

După o vară în care toată țara era preocupată să vadă cum decurge încăierarea taberelor din PNL, pe 1 septembrie Parlamentul a intrat din nou în sesiune și, în consecință, Guvernul a recăpătat dreptul să emite ordonanțe de urgență. Astfel că membrii cabinetului s-au reunit în acea zi în ședință la Palatul Victoria.

Cei de la USR s-au trezit că au în față aprobarea Programului Anghel Saligny, cunoscut și ca PNDL 3, prin care urma să fie finanțate lucrările de infrastructură în administrațiile locale. USR a cerut garanții suplimentare că programul nu va genera corupție, cum s-a întâmplat cu primele două programe PNDL, iar ministrul Justiției Stelian Ion a refuzat să dea avizul necesar adoptării actului normativ. Refuzul a dus la demiterea lui Stelian Ion.

Pe de altă parte, ministrul Justiției deja provocase tensiuni în coaliție întrucât începuse procedura de numire în funcțiile de conducere din parchete fără să-l consulte pe președintele Iohannis, tratament de care șeful statului mai avusese parte pe vreme când ministru la Justiție era Tudorel Toader.

AUR demite premierul liberal, Florin Cîțu, prin moțiune de cenzură

Din ziua de 1 septembrie, situația politică a ieșit de sub control. Sătui să le tot fie dați afară miniștrii de către Cîțu, cei de la USR au anunțat că revin în coaliția din PNL doar cu un alt premier. Concomitent, au făcut un lucru ce părea de neconceput cu numai câteva zile în urmă: au început să negocieze cu AUR depunerea unei moțiuni de cenzură.

Textul moțiunii a fost înregistrat la Parlament în seara zilei de 3 septembrie. Potrivit prevederilor Regulamentului ședințelor comune, moțiunea trebuie prezentată în plen în termen de 5 zile de la depunere, iar Constituția stipulează că, după citirea în plen, nu trebuie să treacă mai mult de 3 zile pentru vot asupra moțiunii. Astfel moțiunea USR-AUR ar fi trebuit supusă votului pe 11 septembrie, dar PNL și-a redescoperit prietenia cu PSD din anii USL și, cu ajutorul social-democraților, au blocat moțiunea în Birourile Permanente pe motiv că unele semnături erau în format electronic.

Iohannis a adus PE-SE-DE la butoane

A fost o încălcare grosieră și brutală a Constituției, iar Curtea Constituțională a constatat acest lucru pe 28 septembrie. Însă întârzierea dăduse rezultatele scontate. Între timp, guvernul fără miniștrii USR aprobase și PNDL 3 și rectificarea bugetară la care primarii PSD au primit fonduri generoase, în schimbul menținerii în funcție a lui Cîțu până după Congresul PNL. Au fost uitate măsurile de combatere a epidemiei, deși situația devenise îngrijorătoare.

Între timp, Orban s-a propus singur premier pentru a-i convinge pe cei de la USR să se întoarcă în coaliție, dar era prea târziu. Deja aripa Cîțu începuse să convoace ședințele conducerii partidului peste capul președintelui PNL, iar președintele Iohannis declarase public că nu vede niciun motiv pentru înlocuirea premierului, unul dintre indiciile că înlăturarea lui Ludovic Orban de la cârma PNL s-a făcut cu binecuvântarea Cotrocenilor.

De altfel, suporteri ai lui Orban l-au huiduit pe Iohannis la Congresul din 25 septembrie, chiar dacă favoritul președintelui a câștigat șefia PNL cu 60%. La final, Ludovic Orban a anunțat că va rupe orice legătură cu șeful statului.

Guvernul Cîțu a rezistat până pe 5 octombrie când a fost demis printr-o altă moțiune de cenzură, inițiată acum de PSD. Iohannis nu  s-a grăbit să cheme partidele la consultări și astfel au mai fost pierdute șase zile. Șeful statului a motivat că le dă timp partidelor să vină cu „o abordare matură și responsabilă”. La consultările din 11 octombrie, abordarea a fost la fel de matură ca cea a președintelui: PSD și AUR au cerut guvern tehnocrat care să pregătească alegeri anticipate, USR și UDMR au venit cu propuneri de premieri proprii, deși au pondere foarte redusă în Parlament, iar liberalii nu au propus nimic.

Atunci Klaus Iohannis a sporit și mai mult deriziunea generalizată desemnându-l pe Dacian Cioloș drept candidat de prim-ministru, deși era evident că acesta nu are cum să obțină o majoritate, iar numărul morților provocate de Covid-19 în fiecare zi se apropia de 600. La rândul său, Cioloș a contribuit și el la insanitatea situației mergând până la capăt cu procedura și cerând vot în Parlament pentru un guvern minoritar al USR pe 20 octombrie, deși era evident că nu avea șanse.

A doua zi, Iohannis a renunțat să-l mai țină în brațe pe Florin Cîțu și l-a desemnat pe Nicolae Ciucă drept candidat de premier. După câteva zile în care liberalii au discutat cu USR, dar mai ales cu PSD, a devenit evident că nici un guvern minoritar PNL-UDMR nu are șanse astfel că generalul și-a depus mandatul.

PSD intră la guvernare alături de PNL

Eșecul i-a determinat pe  liberali să accepte formarea unui guvern comun cu PSD, partid pe care la începutul anului credeau că l-au scos de la putere pentru cel puțin 4 ani. Negocierile cu social-democrații au fost o experiență dură pentru fruntașii liberali, care s-au trezit că trebuie să cedeze ministere importante, precum Finanțele sau Transporturile dacă vor să păstreze funcția de prim-ministru pentru Nicolae Ciucă. Și asta numai temporar pentru că acordul final dintre PNL și PSD prevede ca liberalii să renunțe la funcția de premier la mijlocul anului 2023 în favoarea unui social-democrat.

De menționat că la negocieri a participat și prim-vicepreședintele PNL Rareș Bogdan care la sfâșitul anului  trecut încerca să organizeze un puci împotriva lui Orban pe care-l acuza că a făcut concesii prea mari USR la împărțirea ministerelor ca să-și asigure funcția de președinte al Camerei Deputaților. La mai puțin de un an, Bogdan a trebuit să accepte că bucățile cu carne macră de pe ciolanul puterii ajung în  fălcile PSD. „Bravo, Marcele! Ai luat și banii de pe pieptul mortului”, i-ar fi spus  Olguța Vasilescu președintelui PSD la finalul negocierilor

Florin Cîțu a ținut să obțină „eventul” – premier și șef al PNL, dar a pierdut funcția de prim-ministru, iar scaunul de președinte al partidului  a început să se clatine imediat după ce s-a pus în el. Una dintre fostele sale susținătoare, Raluca Turcan, i-a cerut demisia după negocierile cu PSD, iar Dan Motreanu și Ilie Bolojan, șefii celor mai performante filiale ale PNL, începă să bombăne din ce în ce mai des la adresa lui Cîțu. Fostul premier se află în aceeași situație în care se afla Orban în urmă cu jumătate de an, numai că, spre deosebire acesta, a transformat și partidul în vioara a doua a PNL.

Ludovic Orban, împreună cu câțiva parlamentari, a plecat din partid alegând drumul sciziunii pe care înaintea lui au pășit și alți foști președinți de partid, precum Petre Roman, Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu sau Victor Ponta. Pentru fiecare dintre ei, drumul s-a înfundat, iar proiectele lor politice s-au năruit.

Marele câștigător este PSD care revine la guvernare în calitate de salvator, în frunte cu vicepremierul Sorin Grindeanu, altădată atât de hulit pentru Ordonanța de Urgență 13 care a scos sute de mii de români în stradă în februarie 2017. PSD conduce detașat în sondajele de opinie, în pofida cinismului cu care a prelungit cât a putut criza până când protagoniștii inițiali ai acesteia au eșuat în planurilor lor.

Klaus Iohannis nu a reușit să țină laolaltă „forțele reformiste” de a căror coagulare vorbea în urmă cu un an, ba mai mult a fost partenerului lui Florin Cîțu în acțiunile care au dus la expulzarea USR de la putere. De asemenea, implicarea în competiția internă din PNL a avut ca rezultat secesiunea suporterilor lui Ludovic Orban. În plus, chiar președintele a nășit noua coaliție de guvernământ în care vioara întâi par a fi dușmanii de altădată, social-democrații.

Cei mai mari perdanți ai anului 2021 sunt PNL și USR.

AUR, marele câștigător!

PSD se menține în fruntea clasamentului și a preluat în forță guvernarea. Ca orice partid aflat la putere, PSD se va eroda, iar rezultatele vor fi observate în 2022.

1 comentariu

Comentează

Back to top button
%d blogeri au apreciat: