OPINII

Geneva – o nouă Yalta sau dezmembrarea Ucrainei

Astăzi, la Geneva, încep așa-zisele negocieri dintre diplomații SUA și Rusia pentru rezolvarea crizei ucrainene. Moscova joacă tare. Dă ultimatumuri. Administrația Biden refuză (cel puțin declarativ) cererile nejustificate. Există premisa unui eșec de proporții. Geneva – o nouă Yalta sau dezmembrarea Ucrainei? – se întreabă Marius Ghilezan într-un editorial pentru România Liberă.

Ce va urma? Nu am indentificat decât două posibilități: fie se reîmpart zonele de influențe din Europa (cea ce numim: o nouă Yaltă), fie Ucraina va fi atacată în scurt timp printr-o acțiune de tip blitzkrieg. Din două una. Ar mai există și o a treia variantă, pe care o voi prezenta la final.

Publicarea în avans de către guvernul rus a celor două documente, extrem de neprincipială, unul al draftului de tratat cu UE și cel de-al doilea cu SUA, reprezintă o acțiune de dictat al forței.

Practic, europenii sunt în situația în care văd Tratatul privind forțele nucleare intermediare (INF), Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa (CFE), Acordul de la Viena, Charta de la Paris, Memorandumul de la Budapesta privind garanțiile de securitate pentru Ucraina și Actul final de la Helsinki — marii piloni ai securității europene din trecut – că nu-și mai servesc scopurile propuse inițial.

Geneva – o nouă Yalta sau dezmembrarea Ucrainei

Astăzi la Geneva demarează primele discuții, la nivel de miniștrii adjuncți de externe, iar oficialii NATO se vor întâlni la Bruxelles cu ministrul de externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba.

Apoi, miercuri, va avea loc o reuniune la Bruxelles a Consiliului NATO-Rusia, muribund demult, iar joi, la Viena, vor avea loc negocieri în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa. 57 de state, inclusiv Ucraina și Rusia, vor decide următorii pași. Se știe că armele tac, când diplomații vorbesc. Dar până când?

În același timp, șefii militari ai NATO se vor întâlni online „pentru a discuta probleme de importanță strategică pentru alianță,” a spus Cartierul General al NATO, prin intermediul unui comunicat.

desen de Ștefan Popa Popa’S Păcăliciul Zelenski, între bunici

Joe Biden pare furios pe pretențiile lui Vladimir Putin. Dar ce solicită noul țar? Nici mai mult, nici mai puțin ca, în noul Acord privind măsurile de asigurare a securității Federației Rusiei și în cel cu statele membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, să se stipuleze clar că NATO nu va mai desfășura forțe militare sau echipamente de luptă în țările care s-au alăturat alianței după mai 1997. Mai precis, NATO să-și retragă retragă bazele militare din Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. Administrația americană, cel puțin declarativ, refuză să accepte soluția, punând vocile din eșalonul doi să anunțe că SUA nu cedează șantajului venit de la Kremlin.

Pentagonul are în jur de 80.000 de soldați în Europa, din care aproximativ 9.000 în toate țările est-europene. Rusia, 170.000 de militari la granițele sale.

Parteneriatul pentru pace, pasaj din lingua muerte

Din anul 1997, când s-a semnat parteneriatul de pace dintre Rusia și NATO, Alianța Nord Atlantică nu a angajat forțe militare masive și echipamente de luptă, în țările europene, până în în 2014, anul invadării Crimeei de către Rusia. De atunci, americanii au montat baze militare staționare și exerciții de descurajare și în țările est-europene.

Practic, parteneriatul pentru pace nu mai există astăzi. Federația Rusă dorește să-și recupereze puterea, pierdută odată cu destrămarea Uniunii Sovietice. Noul țar se visează Petru cel Mare.

Colosul cu 30 de capete se mișcă greu. Dar noul Hanibal poate fi învins și fără elefanți

Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a avertizat că „riscul unui conflict Rusia-Ucraina este real,” vorbind chiar de o posibilă invazie rusească.

Dacă diplomația eșuează, a mai spus el, alianța este pregătită să continue să susțină integritatea și independența Ucrainei, atât „politic, cât și practic,” creând în același timp „consecințe semnificative,” care „vor costa Rusia.” În traducere liberă, NATO este gata de atac. Doar că există un mic mare amănunt. Rusia decide singură, NATO trebuie să obțină unanimitatea celor 30 de state. Ceea ce nu se va întâmpla. De ce s-ar arunca într-un război Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia, pentru apărarea Ucrainei, când acestea sunt principalele beneficiare ale destrămării statului hibrid, creat în de V.I. Lenin în anul 1922, ca o țară sovietică?

Care Ucraina? Dar Kazahstan? Republici sovietice și atât

Orice est-european – necăzut din lună – știe că pe harta stabilită la Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920, Ucraina nu exista ca stat. Cum nici Kazahstanul.

Cea ce s-a întâmplat în Kazahstan pare un nou “Euromaidan,” “o mișcare spontană,” ghidată de serviciile secrete americane.

Kazahstanul e uvertura. Concertul de gloanțe și rachete se pregătește. Poate fi un Blitzkrieg sau o desfășurare mare de forțe militare.

Putin cel șmecher. Lovește cu bazuca Ucraina pentru a recâștiga zonele de influență

Încă nu se știe dacă Vladimir Putin vrea întradevăr să ia Ucraina. Poate că folosește criza pentru o recalibrare a influențelor în Europa. În cazul în care atacă, administrația Biden a anunțat că va cere țărilor aliate din Europa să impună sancțiuni Moscovei. Îl doare-n cot pe Viktor Orban. El a negociat un contract de livrare de gaze pentru jumătate din Europa. Ceea ce este tot mai evident, ursul rusesc se înfierbântă. Scufițele roșii din pădurile europene zâmbesc sfios. “Poate că monstrul nu mușcă, vrea doar să se joace,” zic ele prin cotloanele ce-și zic comisii europene.  

Era să uit, soluția convenabilă nouă ar fi divizarea Ucrainei, punerea monstrului pe masă și invitarea amfitrionilor să rupă câte o halcă. La Kiev miroase demult a hoit. Nu doar prin catacombele mănăstirii peșterilor.

Vocile lumii

Alexandru Cristian

Analist militar
Alexandru Cristian, un filo amercian pur sânge

“Neridicarea Cortinei de Oțel (o structură economico-militară de apărare a țărilor est-europene) va duce la epuizarea resurselor marilor puteri, dar și la fărâmițarea geopolitică și geostrategică, ce va avea ca rezultat final oprirea dezvoltării zonei de est a Europei, dar și regresul întregului Bloc Euroatlantic,  poate chiar dezintegrarea sa,” susține analistul militar Alexandru Cristian, în Enciclopedia Româno-Americană.

Comentează

Back to top button