ISTORIE

Care era vinul preferat al lui Ștefan cel Mare

Cât privește băuturile consumate – deseori în exces – de către domnii și boierii români, la loc de cinste se află evident vinul. Pământul românesc a fost întotdeauna roditor pentru cultivarea pe scară largă a viței-de-vie.

Atestată în varianta sa sălbatică încă de acum 9.000 de ani, vița-de-vie a început să fie cultivată comercial după venirea și stabilirea grecilor pe țărmul Mării Negre, deci oricum după anul 1000 î.Hr. Din vița sălbatică ne-a rămas până astăzi soiul de Fetească neagră, considerat cel mai vechi vin produs pe meleagurile noastre. Geto-dacii apreciau mult vinul, poate chiar prea mult, dovadă fiind faptul că Burebista (82-44 î.Hr.) interzice cultivarea viței-de-vie. 

Moldova a fost de la început cea mai importantă regiune viticolă a țării, descoperirile arheologice atestând încă din timpul lui Petru al II-lea (1447-1449) și Ștefan cel Mare (1457-1504) podgorii în zone precum Cotnari, Panciu, Huși și Odobești. De altfel, Cotnariul era vinul preferat al marelui Ștefan: 

„La curtea din Hârlău, în buza viei/ Făcea Măria-sa popas, nu rar/ De-și mai uita de grijile domniei/ Cu dumneaei, «Feteasca» de Cotnar”. (Păstorel Teodoreanu) 

De altfel, Grasa de Cotnari – un soi de vin alb, superior – a fost adusă și împământenită în podgoria Cotnari în timpul lui Ștefan cel Mare. Astăzi, prin calitățile sale, stă alături de cele mai bune vinuri din lume. 

În Muntenia, renumite erau podgoriile de la Dealu Mare, iar în Oltenia, cele de la Drăgășani.

Paharnicul

Toate podgoriile care se aflau în proprietate domnească erau în grija și sub autoritatea paharnicului, un dregător extrem de însemnat, dovadă fiind faptul că funcția sa îi dădea dreptul să facă parte din sfatul domnesc, alături de alți șapte mari boieri (logofătul, hatmanul, vornicul, vistiernicul etc.) 

Fără acceptul paharnicului, nu se putea începe culegerea viilor, petrecută îndeobște de Ziua Crucii, 14 septembrie. Tot el oferea domnitorului primul pahar de vin la masă, nu înainte de a-l gusta asigurându-se că băutura nu e otrăvită. 

Nu-i vorbă că, dacă cineva își propunea cu orice preț să scape de un domnitor otrăvindu-l, reușea. Apriga (doar era sora celebrei Doamne Chiajna!!!) domniță Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanul, sătulă de cruzimile și de abuzurile domnului, și-a otrăvit soțul scăpând astfel Moldova de un tiran.

Comentează

Back to top button