POLITICĂ

Masca de creștin a lui Putin a crăpat. Kremlinul „ortodox” nu vede nicio problemă în a se folosi de fundamentalismul islamic

„Câteva mii de luptători ceceni musulmani se adună la marginea Kievului. Voluntarii sirieni, filmați săptămâna trecută ținând puști de asalt și scandând sloganuri pro-Moscova, sunt în drum spre linia frontului ucrainean. Oare Vladimir Putin rămâne fără creștini pentru mașinăria sa de război?”, scrie jurnalistul Julius Strauss în The Spectator

<< Numărul victimelor rusești de pe câmpul de luptă este cu siguranță mare. Până la 7.000 de infanteriști au fost uciși de la începutul invaziei, potrivit estimărilor SUA. Asta ar duce numărul victimelor Rusiei la o rată mai mare decât pierderile americane în 20 de ani de lupte în Afganistan și Irak. De asemenea, este posibil să fi fost răniți până la 14.000 de ruși. Experții militari spun că, odată ce un grup de luptă a depășit o rată de victime de aproximativ 10% – morți, răniți sau capturați – nu mai este pe deplin eficient în luptă. Rusia trebuie să depășească cu siguranță acest nivel de pierderi în unele teatre.

Deci, ce poate spera Putin să obțină prin recrutarea războinicilor musulmani? În primul rând, au existat informații pe scară largă despre dezertări ale tinerilor ruși. Unii prizonieri capturați au declarat că nici măcar nu știau că merg în Ucraina pentru a lupta și că ar fi refuzat la ideea de-a ucide bărbații pe care însuși Putin îi descrie drept veri etnici și religioși. Aliații musulmani ai Kremlinului nu vor fi, probabil, împovărați de asemenea sensibilități.

Apoi este problema experienței pe câmpul de luptă. Moscova a spus că până la 16.000 de sirieni ai lui Assad sunt pe drum, fiecare cu o experiență prețioasă în lupta urbană. Informațiile sugerează că sirienii care se alătură frontului vor primi fiecare 2.280 de lire sterline pe lună de la guvernul rus, o sumă princiară. Unii luptători susțin că li s-au oferit până la 5.300 de lire sterline pe lună.

Dar cum va răspunde publicul rus la uciderea de creștini ortodocși de către luptătorii musulmani ai lui Putin într-un război care le-a fost vândut drept o cruciadă pentru reunirea Țărilor Sfinte Ruse?

Stalin, desigur, n-a avut niciodată astfel de probleme. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a avut multe avantaje în ceea ce privește vânzarea războiului acasă. În primul rând, însăși existența Mamei Rusia era în joc. Dacă Hitler și-ar fi făcut mendrele, i-ar fi alungat pe slavii ruși în stepele de dincolo de Urali și le-ar fi repopulat pământurile cu coloniști vorbitori de limbă germană și cu alți arieni. Poate că Putin a o fi vândut războiul din Ucraina ca fiind ceva existențial – ceva ce pare absurd pentru occidentali – dar, judecând după protestele de-acasă, nu toți rușii au acceptat acest argument.

În al doilea rând, Stalin, în ciuda fragmentării Poloniei și-a războiului împotriva Finlandei, putea în mod legitim să portretizeze războiul ca pe-o acțiune defensivă. Rușii sunt convinși și-n ziua de azi, și cu multă justificare, că misiunea lor istorică a fost să salveze lumea de sub dominația naziștilor, faptă pentru care au plătit un preț enorm. Mai mult decât atât, Stalin, în ciuda faptului că fusese student la seminar în tinerețe, nu a avut niciun stres în a-și înhăma calul la căruța ortodoxiei ruse. Cei doi bărbați care au înfipt steagul Kremlinului peste Reichstag-ul german în 1945 erau amândoi musulmani – unul kazah și celălalt din Daghestan –, dar a contat mai puțin. Mult mai important era faptul că ambii erau sovietici.

Putin, născut și crescut comunist, s-a mutat în direcția opusă lui Stalin. Cercetătorii religioși spun că atunci când fostul kaghebist a venit la putere, nu purta povara credinței. Dar de atunci se pare că s-a convertit – și s-a mutat într-o îmbrățișare tot mai profundă cu Biserica Ortodoxă Rusă. S-a înconjurat tot mai mult de naționaliști ruși și consilieri spirituali care cred în misiunea istorică de-a reuni Rusia, Belarus și Ucraina și de-a crea un singur spațiu sfânt.

Influența lor s-a manifestat clar și răspicat într-un eseu scris de Putin anul trecut, punând la îndoială dreptul Ucrainei de-a exista. Mitropolitul Tihon, despre care se crede că este confesorul lui Putin, a călătorit adesea cu liderul rus și se zvonește că are o influență uriașă asupra lui. Putin a fost adesea fotografiat și filmat rugându-se, făcându-și cruce și în compania preoților.

Am fost corespondent la Moscova în anii 2000, în primii ani ai guvernării lui Putin. Revenind 15 ani mai târziu, nu m-am putut abține să nu remarc multitudinea de noi biserici care apăruseră. Printre membrii comunității se numărau bătrânii și săracii, dar și multe familii tinere, precum și hipsteri în blugi rupți. La biserica Sf. Matryona din Moscova, am privit într-o duminică dimineață cum un lung șir de oameni stătea la coadă în soarele fierbinte. Fiecare punea bani într-o cutie mică și aurie. Apoi s-au apropiat de icoana Matryonei, o sfântă oarbă născută în primii ani ai secolului al XX-lea, s-au închinat de trei ori, și-au pus mâinile pe icoană și au sărutat-o. La fiecare câteva minute, o doamnă ieșea cu o cârpă și ștergea icoana.

Creșterea simbolismului religios este greu de ratat pentru cei care au privit schimbarea capitalei Rusiei în ultimele decenii. Studioul unui post de televiziune numit Țargrad – deținut de un fost bancher și monarhist rus pe nume Konstantin Malofeiev – decorul este o fuziune între Bizanț și hipster-modern.

Malofeiev, care poartă papion, mi-a spus când ne-am întâlnit: „Putin este un lider creștin. Există între 30.000 și 40.000 de preoți noi în Rusia. În vest, bisericile devin baruri și discoteci.” Dar la Moscova nu se ridicau doar biserici noi strălucitoare, la fel se ridicau și moschei noi strălucitoare.

Este dificilă o estimare a populației din capitala Rusiei, deoarece atât de mulți rezidenți sunt neînregistrați, dar se crede că găzduiește până la patru milioane de musulmani. Majoritatea sunt din Asia Centrală și au călătorit la Moscova pentru muncă. L-am întâlnit pe unul, un uzbec pe nume Anvar, la o gară dintr-o zonă ponosită a orașului, departe de centru. „Am venit aici ca să ne vindem forța de muncă”, a spus el. „Cu banii pe care-i facem ne căsătorim, ne construim case, facem copii. Știți cum stau lucrurile: țiganii cerșesc, azerii fac negoț și noi, uzbecii, muncim. Face parte din tradiția noastră.” Anvar m-a dus la o moschee, la câteva stații de metrou. Voia să se roage.

Mă așteptam la ceva modest, dar s-a dovedit a fi o clădire enormă, cu o cupolă aurie și acoperișuri turcoaz. Putin a inaugurat moscheea în 2015, una dintre cele mai mari din Europa. Poate găzdui 10.000 de credincioși simultan și a costat aproximativ 135 de milioane de lire sterline. Moscheea a fost un semn atât pentru populația musulmană în creștere a Rusiei, estimată la aproximativ 20 de milioane, cât și pentru legăturile Kremlinului cu liderii radicali din lumea musulmană. La deschidere au fost prezenți Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, și Mahmoud Abbas, liderul palestinienilor. Se spune că mare parte din finanțare a venit din Arabia Saudită.

Pe măsură ce ne apropiam de moschee, Anvar părea să crească în statură, scuturându-se de truda săptămânii de lucru. Radia de mândrie.„Nu e frumos?” m-a întrebat. Am vorbit și cu un bărbat de 29 de ani din Kîrgîzstan pe nume Nurbek. „Ne place la Moscova”, a spus el. „Suntem respectați ca musulmani”.

În cealaltă parte a orașului, am vizitat Parcul Victoriei, unde există un muzeu mare și un memorial al celui de-al Doilea Război Mondial. În interior, noi recruți erau introduși într-un regiment militar de elită. Printre mulțimi se numărau preoți ortodocși și oficiali ai guvernului iranian. La marginea parcului se afla o altă moschee, mai mică, dar capabilă să găzduiască 3.000 de persoane. Am vorbit acolo cu un bărbat pe Radik, din Tatarstan, o republică rusă, care vindea copii ale Coranului. Stătuse zece ani în Arabia Saudită, unde învățase despre islam și studiase araba.

„Sunt confortabil să fiu musulman în Rusia”, a spus el. „Rusia este foarte diferită de Occident. Islamul a ajuns în Occident cu doar 60 sau 70 de ani în urmă, dar Rusia este o țară multiconfesională.” L-am întrebat pe un imam de la moscheea numită Assad despre faptul că aproximativ 1.800 de cetățeni ruși s-au alăturat ISIS. „Este foarte greu pentru mine când islamul ucide și terorizează”, a spus el.

La postul de televiziune Țargrad, Malofeiev a spus că nu există nicio contradicție între promovarea islamului și a ortodoxiei. „Trăim cu islamul de 1.000 de ani”, a spus el. „Știm cum să ne descurcăm cu ei. Valorile liberale anti-familie sunt o amenințare mult mai mare. Ca orice lider de succes longeviv, una dintre cele mai mari abilități ale lui Putin a fost să construiască o coaliție de sprijin între diferitele clase de ruși.

În demonstrațiile sale de evlavie, el a curtat ortodoxia rusă. Revoltându-se împotriva valorilor epuizate și lipsite de Dumnezeu ale Occidentului, i-a câștigat pe social-conservatori – atât în țară, cât și-n străinătate. Și prin crearea unei economii de hidrocarburi seminaționalizate, care a permis plăți generoase de patronaj, a hrănit lăcomia foștilor comuniști cleptocrați.

Dar acum sunt primele semne de fisuri în furnirul său de legitimitate. Sprijinul în rândul circumscripțiilor cheie începe să se uzeze. Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, este încă prezent și a binecuvântat public invadarea Ucrainei, așa cum a făcut și intervenția Rusiei în Siria. Dar Kirill este un om maleabil care în tinerețe a servit sub secretarii generali Brejnev și Andropov și a lucrat îndeaproape cu KGB.

Dimpotrivă, liderul Patriarhiei Moscovei din Ucraina, Mitropolitul Onufrii, care conduce cea mai mare grupare de creștini ortodocși din țară, s-a declarat împotriva invaziei. Înalții prelați din străinătate sunt și chiar și mai duri, atât în privința lui Putin, cât și a lui Kirill.

Marcin Przeciszewski, directorul Agenției de Informații Catolice din Polonia, a declarat pentru National Catholic Reporter. „Vechiul discurs despre liderii catolici și ortodocși care participă la apărarea valorilor creștine tradiționale sună acum ca o prostie. Singurele valori pe care le apără Kirill sunt cele ale imperialismului rus.”

Unii savanți religioși ortodocși susțin că Putin nu a fost niciodată un creștin adevărat, ci doar s-a drapat în steagul religiozității post-sovietice. Ei spun că, sub presiune, Putin revine acum la tiparul KGB. În ciuda tuturor flirturilor sale cu religia, subliniază ei, el este în primul rând un om violent care se află la al cincilea război: Cecenia, Georgia, Siria, Ucraina 2014 și Ucraina 2022.

Iar la anaghie, Putin a apelat la bărbați de o violență extremă. Faptul că aceștia sunt musulmani e un detaliu secundar. „Este disperat și acum cere să-i fie onorate favorurile”, a explicat un oficial occidental care studiază Rusia de multă vreme.

Și în ceea ce privește poporul rus, se pare că cei care au înghițit discursul de război al Kremlinului, nu vor crâcni privind folosirea mercenarilor musulmani. Un prieten care locuiește lângă Odesa mi-a spus: „Cei care se uită la televiziunea rusă și îl cred pe Putin, vor continua s-o facă. Câțiva musulmani aruncați în prima linie nu vor schimba asta.”>>

Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!

Comentează

Back to top button