POLITICĂ

România, greu de atacat. Un strateg militar explică la ce să ne aşteptăm în cazul în care Rusia ar invada o ţară NATO

Agresiunea neaşteptată asupra Ucrainei a stârnit temerea că Putin ar intenţiona să atace inclusiv state membre NATO. Generalul Dan Grecu consideră aproape imposibil un atac asupra României, ţinând cont că Armata Rusă ar trebui să depăşească o apărare organizată în Carpaţi.

Numeroşi experţi şi analişti militari, dar şi şefi de stat, printre care preşedinţii Finlandei şi Poloniei, au atenţionat că Rusia ar putea ataca şi ţări membre NATO. Există însă şi opinii diferite, aşa cum este cazul generalului în rezervă Dan Grecu.  Cu o experienţă vastă, Grecu ştie ce înseamnă un război. El a fost şef al Echipei Naţionale la Comandamentul Central American pentru operaţiunile din Irak şi Afganistan, apoi şef al Echipei Române de Legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar şi a luat parte la Misiunea ONU din Etiopia şi Eritreea. Doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţi, Grecu s-a pregătit inclusiv la centrul Lester B. Pearson, Cornwallis, Canada, şi la colegiile NATO de la Bruxelles şi Roma. Între 2008 şi 2010, el a fost şef de stat major la Corpul 4 Armată „Mareşal Constantin Prezan”. 

UN SCENARIU APROAPE IMPOSIBIL

Generalul nu crede că Rusia va ataca şi alte ţări, cu atât mai puţin state membre NATO. Admite însă că un asemenea scenariu nu trebuie exclus în totalitate, ţinând cont că Putin a sfidat până acum orice logică.  Pornind de la ipoteza în care Putin ar încerca să surprindă cu un atac asupra flancului sud-estic NATO, adică pe direcţia României şi a Bulgariei, ar avea două variante. „În partea de sud-est, într-o eventuală agresiune militară prin Bulgaria o posibilă direcţie de ofensivă «se înfundă», cum spunem noi, în Munţii Rodopi şi Balcanii de Est, iar o alta, relativ paralelă cu Dunărea, ar implica expunerea totală a flancului nordic al agresorului, implicit nevoia unei acţiuni similare la nord de Dunăre, prin România. În plus, chiar dacă Bulgaria a devenit membră NATO, relaţiile ţării cu Federaţia Rusă au rămas strânse având în vedere atât aspectele socio-culturale – apartanenţa la grupul slav şi religia ortodoxă, cât şi cele economice, Bulgaria fiind dependentă de resursele energetice ruseşti care îi asigură integral consumul de gaz natural şi combustibilul nuclear şi în bună parte cele de hidrocarburi”, spune generalul. 

DE CE RUŞII AR AVEA CELE MAI MARI PROBLEME ÎN ROMÂNIA

A doua variantă şi mai abruptă ar viza un atac asupra României. Însă şi aici ruşii ar avea de înfruntat, pe lângă trupele NATO, şi alţi factori, ceea ce o face aproape imposibil de pus în practică. „În ce priveşte o eventuală direcţie prin România, să facem apel la istorie şi să amintim că majoritatea istoricilor şi analiştilor militari care au studiat cel de-al doilea Război Mondial sunt de acord că părăsirea de către Armata Română a alianţei cu Germania a scurtat războiul cu circa şase luni, atâta fiind estimat timpul de care Armata Roşie ar fi avut nevoie să depăşească o apărare organizată pe Carpaţi”, punctează generalul Grecu. Dacă în România şi Bulgaria până şi relieful ar pune probleme oricărui atacator, în nordul flancului estic nu ar exista astfel de piedici. Aşa se explică, mai spune ofiţerul, şi faptul că aparent NATO acordă mai multă atenţie acestei zone: „Cu totul deosebită este situaţia în partea de nord, unde statele baltice au o frontieră comună cu Federaţia Rusă – Estonia şi Letonia direct, iar Lituania prin enclava Kaliningrad, un «cartof fierbinte» situat între Polonia şi Lituania unde Rusia a desfăşurat importante efective militare, avioane de luptă şi armament nuclear. Ori distanţa dintre Belarus, un aliat fervent al Rusiei, şi enclava Kaliningrad, prin coridorul Suwalki aflat la graniţa polono-lituaniană, este de doar 65 km în linie dreaptă, ceea ce face ca acesta să fie considerat unul dintre cele mai sensibile puncte de pe teritoriul Alianţei. Pe de altă parte, relieful favorizează acţiunile ofensive, atât spre Kaliningrad unde distanţa este mică aşa cum am spus, cât şi spre Polonia unde de la graniţa cu Belarus şi până la graniţa cu Germania există un relief jos, singurele obstacole naturale importante fiind râurile Vistula şi Oder, parţial şi Bugul. Pe cale de consecinţă, există argumente solide să afirmăm că Ţările Baltice şi Polonia sunt cele mai expuse state de pe flancul de est, concentrarea Alianţei asupra regiunii fiind şi logică, şi necesară.” 

NATO, SUPERIOARĂ RUSIEI LA TOATE CAPITOLELE

Revenind la sud-estul flancului NATO, trebuie menţionat că nici această zonă nu a fost neglijată, subliniază generalul. România şi Bulgaria se află sub umbrela NATO, iar prezenţa militară de aici are toate argumentele pentru a descuraja Rusia. „Să nu uităm şi numai faptul că în ţara noastră există o brigadă multinaţională, un comandament de divizie multinaţională, ambele operaţionale şi un comandament de nivel corp de armată în curs de operaţionalizare. Mai mult, întreaga zonă beneficiază de sprijinul aerian al NATO asigurat printr-o prezenţă constantă a aviaţiei aliate în serviciul de poliţie aeriană al României şi Bulgariei şi de sprijinul aerian asigurat de flota aliată din Mediterana, care la acest moment include nu mai puţin de trei portavioane. Tot în acest sens trebuie să privim recenta decizie a liderilor NATO de a constitui cele patru grupuri de luptă în zona centrală şi de sud a flancului estic, cel din România în care Franţa este naţiunea-cadru fiind şi cel mai avansat în operaţionalizare. În fine, pentru a încheia acest subiect, subliniez că până la agresiunea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei, atât cele patru grupuri de luptă din Polonia şi Ţările Baltice, cât şi trupele NATO aflate pe teritoriile României şi Bulgariei au fost asigurate pe baza principiului rotaţional, în deplin acord cu «Actul Fondator privind relaţiile, cooperarea şi securitatea reciproce» semnat de NATO şi Federaţia Rusă, încheiat la Paris, în mai 1997. Dată fiind însă invazia rusă din Ucraina şi efectele acesteia asupra securităţii colective s-ar putea ca acest principiu rotaţional să se transforme într-unul de prezenţă permanentă, problemă care în mod sigur va fi pusă pe agenda Summitului NATO din luna iunie de la Madrid”, a mai explicat generalul.  Altfel, cel mai important argument în sprijinul afirmaţiilor sale este că Rusia nu ar avea în niciun caz forţele necesare pentru a ataca România sau altă ţară NATO. Alfel spus, NATO este net superioară pe toate planurile, iar o acţiune a Rusiei ar fi sortită din start eşecului. „Nu cred că liderii ruşi vor lua vreodată o astfel de decizie şi am încrederea că planificatorii militari ruşi le vor explica acestora că o astfel de alternativă este de tipul «no-go», supremaţia Alianţei în forţe şi mijloace fiind generală în toate cele 5 spaţii de luptă – terestru, aerian, marin, submarin şi spaţial. Este adevărat că Federaţia Rusă deţine un avantaj numeric în ceea ce priveşte armamentul nuclear, dar nu şi calitativ, aşa că escaladarea unei confruntări la acest nivel ar fi un dezastru pentru întreaga omenire, nu numai pentru părţile beligerante, un dezastru care pune sub semnul întrebării însăşi existenţa vieţii pe pământ”, a conchis generalul.

adevarul.ro

Comentează

Back to top button