EXTERNE

Evadarea din Mariupol, prin „lagărul rusesc de filtrare”

Mii de oameni și o singură toaletă. Dizenteria face ravagii. N-ai unde să te speli, dormi pe jos și tremuri în așteptarea interogatoriului ofițerilor ruși de securitate. Așa arată un centru de refugiați organizat de armata rusă într-o fostă școală aflată la marginea orașului devastat Mariupol. Norocoșii primesc rezervare pentru un autobuz care pleacă spre teritoriul liber ucrainean. Oleksandr și Olena au primit „bilete” pentru al 148-lea autobuz de evacuare. După o săptămână plecaseră doar 20 de autobuze.


Cu Mariupol aproape sub controlul total al Rusiei, după săptămâni de bombardamente, cei care au scăpat din orașul din sudul Ucrainei împărtășesc relatări înfricoșătoare – scrie BBC.

Cuplul Oleksandr și Olena, de 49 de ani, povestește că a supraviețuit într-un subsol, mâncând conserve rămase într-un restaurant din apropiere și riscându-și viața pentru a aduce apă de la fântână. Când a nins, a fost sărbătoare, pentru că topeau zăpada.

Apoi au hotărât să riște. Au ieșit din adăpost, au mers pe străzi presărate cu cadavre, pe lângă clădiri-schelet, cu groază că pot fi vânați oricând de ceceni. După trei kilometri, au ajuns în „lagărul de filtrare”.

„Naziștii ucraineni”, trimiși la Donețk
Ca să ieși din Mariupol, trebuie să treci de ruși. Armata lui Putin strânge civilii în satul Nikolske, la nord de oraș. Aici, toată lumea este amprentată, fotografiată și interogată timp de câteva ore. Rușii iau telefoanele, controlează fotografii, istoricul apelurilor telefonice și numerele de contact. Caută în special legături cu jurnaliști sau oficiali guvernamentali și militari.

„Dacă o persoană e suspectată, devine pe loc «nazist ucrainean», și e trimisă la Donețk pentru investigații suplimentare”, povestește Oleksandr. „Orice mică îndoială, orice mică rezistență – și te puteau duce la pivnițe pentru interogatoriu și tortură. Tuturor le era frică să fie duși la Donețk”.

Rețea clandestină de transport
Civilii care trec cu bine de interogatoriu se pun pe așteptat autobuzele de evacuare. Cele care ies din zona ocupată de ruși sunt foarte rare. În schimb, sunt multe care merg pe teritoriul Rusiei. Oleksandr și Olena spun că autoritățile au încercat chiar să-i forțeze să urce într-un autocar care se îndrepta spre est. În cele din urmă, au apelat la un fel de rețea clandestină de transport, formată în tabără.

Din tabăra lor de filtrare, un șofer a reușit să îi ducă în orașul Berdiansk, și acesta ocupat de ruși, mergând prin „câmpuri, drumuri de pământ, căi înguste în spatele tuturor punctelor de control”, pentru că nu aveau documentele necesare pentru a trece de o inspecție rusă.

După trei zile, un alt șofer i-a trecut practic linia frontului, aducându-i în teritoriul controlat de ucraineni. De aici, cei doi au luat un tren spre Lviv.

Ucraineni duși în Rusia
În aceeași zi, au sosit la Lviv și Valentyna și soțul ei, Evgeniy, fugind tot din Mariupol. Pentru ei, procesul de filtrare a fost rapid, spune Valentyna, 58 de ani, poate din cauza vârstei lor și pentru că Evgeniy are un handicap. Dar a fost mult mai rău pentru tineri, a spus ea.

„Lagărele de filtrare sunt ca niște ghetouri”, spune ea. „Rușii împart oamenii în grupuri. Cei care au fost suspectați că au legături cu armata ucraineană, apărarea teritorială, jurnaliştii, funcționari guvernamentali – este foarte periculos pentru ei. Îi duc pe acei oameni la închisori la Doneţk, îi torturează”.

Cei doi spun că mulți au fost trimiși din taberele de filtrare în Rusia. Oamenilor li se spune că merg în teritoriul controlat de ucraineni, dar autobuzele ajung în zonele ocupate de ruși.

Eu însumi am văzut clădiri negre, arse, goale, care au fost total distruse. Și un număr enorm de cadavre. Orașul nu mai există. Chiar și ziduri. Doar grămezi uriașe de ruine. Nu mi-aș fi putut imagina niciodată o asemenea violență

Valentynam, supraviețuitoare din Mariupol

Când în sfârșit am văzut luptătorii ucraineni și steagul, când am auzit limba ucraineană, toată lumea din autobuz a început să plângă

A fost de necrezut că am rămas în viață și, în cele din urmă, am fugit din iad”.

Comentează

Back to top button