EXTERNE

Germania a pierdut Europa Centrală și de Est. Polonia pare noul lider regional/ Axa Berlin-Paris e mână moartă, iar Orban zburdă în cadrul UE

Timp de ani de zile, Germania a fost liderul de necontestat al unui bloc în interiorul unui bloc – țările din Europa Centrală și de Est priveau spre Berlin pentru sprijin, îndrumări și, uneori, chiar instrucțiuni explicite. De multe ori, când UE avea nemulțumiri față de unele țări, Germania era cea care „punea la punct” Polonia sau Ungaria.

Însă recentele evoluții au erodat autoritatea și influența Germaniei în Europa Centrală și de Est și, mai important, printre liderii de la Consiliul European, scrie Politico.

De ceva timp, Germania se străduiește să-și „găsească din nou calea” – după ieșirea din scenă a Angelei Merkel, formarea unei coaliții de guvernare mai complexă și mai complicată, și după o mulțime de pași greșiți și mesaje inconsecvente în ce privește relația cu Rusia și politica față de ea și față de războiul din Ucraina.

Rezultatul este că influența și autoritatea Germaniei au scăzut semnificativ, iar alte țări sunt tot mai dispuse să pună la îndoială în mod deschis alianța franco-germană care a stat multă vreme în centrul puterii și procesului de luare de decizii în Uniunea Europeană, conform unui număr mare de oficiali și diplomați europeni.

„Nu avem nevoie de protecția Germaniei. Actualitatea a dovedit că se află de partea greșită a istoriei”, a declarat un diplomat din Estul Europei, referindu-se la politica tradițională a Germaniei de a trata Rusia cu cordialitate. „Polonia a arătat că este un lider puternic în ce privește relația cu Rusia, primind refugiați ucraineni și renunțând la gaz. Țările baltice au o conducere inteligentă. Bulgaria are un nou guvern mai credibil. România este stabilă”, a continuat diplomatul citat de Politico.

Prăbușirea autorității Germaniei a fost la vedere mai ales în această săptămână, când șefi de stat și de guvern ai UE s-au străduit cu mari dificultăți să-l convingă pe premierul ungar să accepte un embargo asupra petrolului rusesc.

În trecut, când Orban se punea obstacol în fața propunerilor UE, Angela Merkel era chemată să-l „pună la punct”. Cât de mult a ajutat relația pe care o avea fostul cancelar cu Orban și cu alți lideri „nărăvași” ai UE și dacă ea a fost în interesul UE este cât se poate de discutabil, dar de necontestat este influența pe care o avea Germania în Uniunea Europeană, anterior.

Suspiciunile statelor-membre față de Germania, având în vedere relația ei caldă cu Rusia din trecut, arată credibilitatea în scădere a Berlinului.

Europa, în căutare de lider

În locul Germaniei și Comisiei condusă de Ursula von der Leyen, fostă ministră a apărării în guvernul german, o discipolă a Angelei Merkel, sarcina găsirii unui compromis a fost lăsată președintelui Consiliului European și Franței, în prezent aflată la președinția rotativă a Consiliului UE. Olaf Scholz nu a avut niciun rol important.

„Scholz este o problemă reală. El vine cu o politică mercantilă în loc să adopte o poziție de compromis, așa cum făcea Merkel. Ca să fiu sincer, Scholz este de nivelul unui lider de țară mijlocie”, spune un alt diplomat european.

Scholz, fost primar al orașului Hamburg și fost ministru de finanțe, are misiunea foarte dificilă de a se ridica la așteptările unui cancelar și ale unui lider european de mare anvergură.

Deși niciun alt șef de guvern sau de stat nu a reușit încă să ocupe locul lăsat liber de Angela Merkel, premierul italian, Mario Draghi, fost șef al Băncii Centrale Europene, pare să fie liderul european cu cea mai mare anvergură.

Italia are, însă, un trecut politic care îi limitează drastic capacitatea de a influența politica europeană – după decenii de instabilitate politică și gestionare financiară proastă, influența Italiei va fi scăzută, oricine ar fi persoana care o conduce.

Între timp, proaspătul reales președinte Macron este văzut ca incapabil să renunțe la ego și la complexele sale de grandoare pentru a putea să devină un „arhitect” tăcut al politicii consensului și compromisului, așa cum era Angela Merkel.

Prăbușirea influenței germane părea că începuse deja din ultimii ani ai guvernului Merkel și a devenit extrem de vizibilă în iunie 2021, când liderii francez și german au propus un summit UE cu Putin. Au fost refuzați cu fermitate dură de liderii Poloniei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei.

Macron și Merkel păreau, atunci, hotărâți să țină pasul cu președintele Joe Biden, care avusese summit-ul său propiu cu dictatorul rus, la Geneva.

Țările est-europene au avertizat, atunci, că abordarea soft pe care Europa și America o au față de Rusia tot mai autoritară ar putea să submineze eforturile de a crea un nou echilibru geopolitic.

Invadarea brutală a Ucrainei din februarie 2022 a confirmat temerile est-europenilor dar și faptul că Germania a făcut o greșeală de proporții istorice prin faptul că a ales să-și promoveze propriile interese economice, în loc să suprime și să izoleze un dictator agresiv și dispus să meargă până la război.

Comentează

Back to top button