ANCHETE

Părinții susțin că balada populară, „Moartea lui Constantin Brâncoveanu” este mult prea dură prin scenele de tortură pe care le descrie pentru vârsta copiilor de clasa a V-a

Părinții susțin că balada populară „Moartea lui Constantin Brâncoveanu”, care este predată la limba și literatura română, este mult prea dură prin scenele de tortură pe care le descrie pentru vârsta copiilor de clasa a V-a.

Scene de tortură descrise visceral pentru clasa a V-a

Părinții se plâng că textul baladei populare „Moartea lui Constantin Brâncoveanu”, operă în care este descrisă visceral tortura și execuția domnitorului Țării Românești, este mult prea dură pentru un copil de 12 ani, ce este obligat să parcurgă acest text la limba și literatura română. Aceștia au povestit că în momentul în care copilul a parcurs aceste rânduri a putut fi evident momentul de disconfort emoțional prin care a trecut și se întreabă care este rolul unui astfel de text pentru această vârstă.

„Zilele trecute făceam temele împreună și, la limba română, aveam de studiat balada populară. Textul propus în manual e „Moartea lui Constantin Brâncoveanu”. Nu e un text mare, așa că l-am parcurs împreună seara. Am rămas însă șocată de descrierea din acest text și am văzut cât de afectat a fost și copilul. Este descris momentul în care fiilor lui Brâncoveanu le sunt tăiate capetele sub privirile acestuia, iar băiatul meu părea că evită să-și imagineze duritatea unei astfel de scene. A rămas însă mut atunci când este descrisă decapitarea unuia dintre fiii lui Brâncoveanu, când ni se spune cum cade acel cap tăiat și sângele ce țâșnește îl stropește pe sultan. Am simțit cum copilul încerca să evite să-și imagineze acest moment.

La finalul, textul devine și mai dur. Ni se spune cum este torturat Brâncoveanu, că este jupuit, că pielea acestuia este umplută cu paie și târâtă prin noroi. În acest moment, copilul era deja înmărmurit și îi simțeam din plin disconfortul emoțional prin care trecea. Nu aș vrea să credeți că exagerez, copilul se joacă pe calculator tot felul de jocuri, stă pe internet, se uită la o grămadă de documentare, nu încerc să-i ascund realitatea, însă am simțit cum acest text a fost mult prea dur. Nu mi-a fost ușor, ca mamă, să-mi văd copilul trecând printr-un astfel de moment”, a declarat, Alexandra, mama unui băiat de 12 ani, din București.

„Sunt foarte intrigată să constat că un elev de numai 11 ani este nevoit să parcurgă un text literar ce conține astfel de imagini macabre și scene extrem de violente pentru vârsta lui. Nu știu cum li s-au părut celor care au introdus în manual asemenea texte, dar, dacă pe mine m-au îngrozit, nici nu vreau să mă gândesc ce efect au asupra copiilor noștri, mai ales că ei știu că moartea domnitorului nu este un basm și că toate aceste scene este posibil să fi avut loc în realitate”, a declarat, și Ioana, mama unui alt elev de clasa a V-a.

Textul legendei populare „Moartea lui Constantin Brâncoveanu” descrie în detaliu execuția voievodului Țării Românești, iar întreaga scenă cu un tată ce este obligat să asiste la execuția fiilor săi are o puternică încărcătură emoțională. „După aceasta turcii puseră mâna pe al treilea fiu al lui Brâncoveanu, un băiet falnic cu ochii negri, plini de foc şi cu un păr negru ca pana corbului. Mustăţile abia îi mijeau. Şi îngenunche, iar capul lui se rostogoli până dinaintea picioarelor tatălui său. Acesta oftă din adâncul inimii şi zise: — Doamne, facă-se voia ta”, este un fragment în care este descrisă execuția unui dintre fiii lui Brâncoveanu. „-Brâncovene, zise sultanul, un singur copil îţi mai rămâne. Gândeşte-te bine! Brâncoveanu se uită la copilul cel plăpând, îşi văzu soţia leşinată, îşi văzu fetele plângând în hohot, dar răspunse fără şovăire: – Facă-se voia Domnului!”, este un alt asemenea fragment.

Cel mai dur fragment este însă chiar descrierea morții domnitorului, despre care ni se spune că este jupuit de viu și pus să-și privească propria piele, umplută cu paie. „Sultanul şi oamenii lui se mâniară. Rupseră în bucăţi veşmintele cele bogate de pe corpul bătrânului domn şi începură să-i jupoaie pielea de pe corp. Nici un ţipăt, nici un vaiet nu ieşi din gura lui, în timpul acestui chin îngrozitor. În sfârşit, umplură pielea cu paie, o puseră într-o suliţă şi o tăvăliră prin noroi strigând: -Ghiaur, câine de creştin! Îţi cunoşti pielea?”, se mai arată în textul citat.

“Un text clasic, fără probleme”

Unii profesori de limba și literatura română sunt de părere că această baladă populară este un text clasic, ce nu ar trebui să pună astfel de probleme emoționale unui copil de 12 ani. Profesorul Horia Corcheș este de părere că pot exista cazuri în care unii părinți să exagereze puțin astfel de situații și astfel de texte care sunt atotprezente în literatura română și cea universală. Acesta este de părere că aceste texte trebuie să fie discutate prin prisma valorilor morale pe care le transmit.

„Vorbim de un text oarecum clasic, adică nu putem să renunțăm la tot ceea ce înseamnă literatura română pentru că are și … de fapt, literatura în sine reflectă viața. Acuma, teoriile acestea despre adecvare la vârstă în funcție de un anumit grad de violență există în dezbatere firește, însă nu știu dacă în acest caz se pune problema atât de radical. Cred că sunt și exagerări în bună măsură ale unor părinți. Și noi am studiat texte care aduceau în discuție și moartea, și violența, însă ceea ce reiese dincolo de ele este învățătura morală, dreptatea, adevărul, corectitudinea. Totul trebuie dus înspre valorile morale.

Altfel, nu cred că acest text reprezintă o problemă. Cred că este o exagerare să ne uităm la acest text, atunci când violența apare în permanență în jocurile pe calculator, în ceea ce apare la televizor, în tot internetul, în războiul de lângă noi. Sunt fapte cu care se confruntă zi de zi și la care iau parte zi de zi prin intermediul diverselor canale de media. Cred că, în schimb, prin literatură putem face diferența: da, ele există, ce facem cu ele?”, a declarat, profesorul de limba română Horia Corcheș.

La fel, și profesoara de limba română Monica Halaszi este de părere că literatura nu este altceva decât o reflectare a realității, cu tot ce cuprinde aceasta, bine, rău, viață, moarte, iar a scoate din literatură violența sau răul nu va duce decât la o reprezentare falsificată a vieții. „În fond, și basmele conțin scene de violență, și produsele media consumate de copii… Aproape în fiecare an sunt discuții generate de vreun text literar sau altul cu propunerea clară de a nu mai fi studiat. Pe rând, „Ion”, „Baltagul”, „Moromeții”, „Alexandru Lăpușneanul”, „Miorița”, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” au fost luate în colimator. Nu poți ciunti textele literare încât să rămână din ele doar fragmentele care surprind frumosul existenței, ar însemna îi mințim pe elevi că viața are doar aspecte pozitive și le-am oferi o imagine idilică care nu-i pregătește deloc pentru viață. Ceea ce este important când predăm un text literar este ca noi, profesorii, să punem accentul pe valorile pe care acesta le promovează. Da, sunt scene violente în legenda despre moartea lui Constantin Brâncoveanu, dar miza textului este tocmai aceea de a surprinde capacitatea de sacrificiu în numele patriotismului, a unei idei, a unei credințe”, a declarat, profesoara Monica Halaszi.

Ideea unor controverse legate de prezența în manualele școlare a unor texte vechi, ce vin în contradicție cu valorile și gradul de toleranță față de violență din zilele noastre, nu este o premieră în țara noastră. În urmă cu câțiva ani, profesoara Cristina Tunegaru a criticat prezența în programa școlară de liceu a romanului „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, roman care, în opinia acesteia, transmite mesajul că este normal ca bărbatul să-și bată nevasta iar ea să se supună. Ca și atunci, există voci care susțin că aceste texte clasice trebuie discutate și analizate din perspectiva valorilor contemporane, însă nu eliminate doar pentru că ar veni în conflict cu acestea.

„Aceste lucruri trebuie, cu foarte mare atenție, cântărite și din perspectiva valorilor contemporane. Da, trebuie dezbătute astfel de lucruri la clasă cu elevii, însă nu poți să elimini din literatură textele și să nu le mai consideri valoroase. Le poți pune în discuție din perspectiva valorilor contemporanității. Baltagul nu este un roman căruia să-i poți nega valoarea estetică și valoarea în istoria literaturii române, dar poți să pui în dezbatere cât mai putem accepta astăzi din modelele familiale ale epocii. Și acest lucru nu e valabil doar în cazul romanului Baltagul, dar și în cazul romanului Ion, în cazul multora”, a mai precizat profesorul Horia Corcheș.

Pe de altă parte, alți profesori sunt de părere că elevii nu doar că nu sunt pregătiți pentru astfel de texte, dar ele nici măcar nu-i atrag pe copii și nu îi stimulează tocmai din cauza discrepanței totale față de problemele și aspectele lumii contemporane și a universului în care trăiesc, altfel spus, scopul principal al acestor texte nu este atins.

„Copiii din ziua de azi nu sunt pregătiți pentru texte de genul acesta. Tipul de literatură pe care îl parcurg benevol este unul complet diferit. E firesc poate ca un copil de 8, 10 sau chiar 12 ani să nu fie tentat de această direcție. Pe ei îi atrag mai degrabă lucrări legate de aventură, de fantastic. Vedem cu toții care sunt filmele pe care le urmăresc. Mai toate ne țin departe de un aspect istoric particular, ce aproape a dispărut din universul copiilor noștri. Astăzi, copiii primesc greu și Alexandru Lăpușneanu, și romane precum Baltagul.

În Baltagul șocant este felul în care Victoria Lipan își educă fiul, într-o manieră dură, lăsându-l cu tatăl găsit mort. Abordarea niciunuia dintre părinții zilelor noastre nu este și nu ar fi una similară. Și atunci, este firesc ca elevul să se ducă acasă și să se vaite, iar părintele, care nici el nu aparține unei generații diferite, să nu agreeze violența sau duritatea și să încerce să-și țină copilul la distanță la astfel de imagini. Este foarte adevărat, trebuie să ne cunoaștem istoria, inclusiv cea literară, dar poate că și la abordare ar trebui să lucrăm mai mult”, a declarat, profesoara de limba română Carmen Faiglevici.

Psihologi: Astfel de texte nu fac niciun bine elevului
Psihologii sunt de părere că astfel de texte dure, păstrate în manualele școlare din programele vechi, în care sunt descrise cu lux de amănunte crime și acte de tortură nu aduc un beneficiu educațional, mai ales când vorbim de copii cu vârste de 10 sau 12 ani.

„Avem scene cu conținut sângeros, macabru si grotesc încă păstrate în programa școlară și predate la clasele de gimnaziu care nu fac niciun bine elevului nici din punct de vedere educațional si nici psihologic. Descrierea în detaliu a unor crime și a morții fie că vorbim de Iisus, Constantin Brâncoveanu, eroul din Baltagul nu au nicio relevanță psihologică. Dimpotrivă creează respingere și dezgust. Nu cred că autorii lor le-au compus cu gândul de a fi predate elevilor de 10, 12 ani.

Am avut cazuri de copii cu anxietatea ridicată si teama intensă care a fost exacerbată în urma vizionarii unor scene cu o cruzime rară în mediul școlar. Deși avem zeci de rapoarte care au analizat temele si conținuturile cu violență ale operelor din programa școlară ele încă nu au fost excluse. Copiii au nevoie de o literatură sănătoasă și echilibrată”, a declarat, psihologul Mihai Copăceanu.

Specialiștii subliniază că acest tip de descrieri violente pot fi internalizate visceral de către copiii cu vârste fragede, ce retrăiesc intens aceste episoade.

„Este un subiect dur, o descriere agresivă, ce poate avea un impact emoțional foarte puternic asupra unui copil de o asemenea vârstă. Copiii își imaginează, își reproduc ceea ce citesc, iar vizualizând această scenă ei pot să fie afectați, în sensul că au gânduri repetitive legate de aceste scene, deci ruminează gânduri despre ce s-a întâmplat, au frânturi de imagini pe care textul le-a produs, și chiar pot să ajungă să aibă coșmaruri. Cred că, fiind vorba de un manual, specialiștii ar trebui să fie precauți în privința acestui tip de subiecte”, a explicat, psihologul Karen Rosner.

În opinia acesteia, jocurile video, violența de la televizor sau internet pot fi controlate atât de către părinți, cât și de către copil – care poate nu dorește disconfortul emoțional pe care-l produce o astfel de scenă. Karen Rosner subliniază că, în cazul în care vorbim de manualele școlare, ce includ texte obligatorii pentru toți copiii, fie ei indiferenți la violență sau, din contră, mai empatici și mult mai sensibili la astfel de scene dure, specialiștii ar trebui să cântărească cu atenție introducerea acestor texte la elevii de 10 sau 12 ani.

„Pe de altă parte, azi copiii joacă de exemplu jocuri video ce conțin și ele scene dure, ce includ violență și agresivitate. Diferența stă însă în faptul că la jocuri e vorba de o alegere, de permisivitatea părinților, iar în acest caz e vorba de un text de manual, ce ajunge la toți copiii. Trebuie cântărit bine acest echilibru între necesitatea de a-i învăța pe copii cu grija de a nu-i afecta din punct de vedere emoțional.

Aici e nevoie de o opinie obiectivă a specialiștilor, e bine că sunt sesizate astfel de cazuri însă nici nu trebuie să cădem în cealaltă extremă, pentru că pot fi și părinți care au sensibilități ce pot fi exagerate. Cred însă că trebuie să fim atenți nu doar la mesajul pozitiv al unui astfel de text, dar și la subtilități sau scene ce pot avea un impact emoțional asupra copilului”, a mai explicat Karen Rosner.

Comentează

Back to top button