ISTORIE

Armura romană descoperită în cartierul Militari din București

Armata era cea mai mare „instituție” a statului roman care consuma și cele mai multe resurse financiare, încorporând bărbații din diverse clase sociale și din toate părțile imperiului. Dacă la începurile sale, cei care activau în armată trebuiau să-și cumpere propriul echipament, după reformele lui Gaius Marius din anul 107 a. Chr, echipamentul este asigurat de stat și se standardizează.
În campania arheologică din 1960, în situl de la Militari-Câmpul Boja, situat pe malul de sud al Lacului Morii, cartierul Militari, au fost descoperite 12 plăcuțe din bronz ce făceau parte dintr-o armură militară romană de tipul lorica squamata. Lorica, alături de scut – scutum, coif – galea, gladius (o sabie scurtă cu dublu tăiș), pillum (suliță), sandale – caligae și sagum (pelerină), reprezentau „uniforma” minimală a unui soldat roman, scrie Muzeul Curtea Veche, pe pagina de Facebook a instituției.

Romanii au folosit în special trei tipuri de armuri pentru corp: lorica squamata, lorica hamata (realizată din zale) și lorica segmentata (realizată din benzi circulare de metal prinse pe un suport de piele). Oricare dintre aceste trei armuri nu era purtată direct peste tunica, ci peste un fel de haină căptușită pentru mai mult confort și protecție.

Lorica squamata a fost folosită îndeosebi în perioada secolelor I-III p. Chr. Aceasta era realizată din șiruri de „solzi” ce se suprapuneau și erau prinși între ei cu ajutorul unor fire metalice fine, iar la final cusuți pe un suport din pânză sau piele. Erau confecționați din bronz sau fier cu o mărime între 1 și 5 cm dar sunt exemple de plăcuțe din bronz ce ajung până la 8 cm lungime, având o formă dreptunghiulară iar unul dintre capete era ori rotunjit, ori ascuțit.

Acest tip de armură a fost folosit atât de trupele legionare cât și de cele auxiliare sau de cavalerie. Popularitatea lor s-a datorat poate și ușurinței cu care puteau fi reparate. Unii cercetători sunt de părere că doar ofițerii de rang înalt sau centurionii aveau dreptul să poarte o astfel de lorica, ținând cont de faptul că pe stelae (monumentele funerare) apar doar ofițeri purtând acest tip de lorica.

Comentează

Back to top button