DIASPORA

Recunoștința Ucrainei pentru ajutorul dat de România: „BASARABIA E UCRAINA”

La intrarea în Odessa a fost instalat un banner cu mesajul „Basarabia e Ucraina”. Și asta după ce bannerul din Cernăuți care amintea de Alexandru cel Bun a fost scos și înlocuit cu drapelul Ucrainei, ca „recunoștință” pentru ajutorul uriaș pe care Romania la acordat Ucrainei după începerea războiului, scrie ULIAN RUSANOVSCHI pe www.activenews.ro.

Totuși acest banner mărturisește doua adevăruri:

  1. Dezinteresul aproape total al guvernanților de la București fața de românii din afara granițelor (in sudul Basarabiei și Cernăuți sunt peste 500,000 de români), care merge cot la cot cu o politica externă docilă unor interese străine.
  2. Percepția liderilor ucraineni asupra Basarabiei, buneii cărora au încercat sa transforme Basarabia ca parte componentă a Ucrainei la 1917 (când au arborat drapelul Ucrainei pe Casa Sfatului Țării), părinții cărora au subscris pactului Molotov=Ribbentrop prin încorporarea Hotinului (parțial), a Cetății Albe și Ismailului dar și a nordului Bucovinei în componența RSS Ucrainene (să nu uitam că în perioada 1944-1967 în RSS Moldovenească s-a aplicat Codul penal al Ucrainei), lideri care au permis Rusiei în 1992 să transporte echipament militar pentru conflictul armat ce avea să înceapă în Transnistria. Aceleași intenții s-au materializat și prin mutarea hotarelor în interiorul R. Moldova după destrămarea URSS (la Cotul Pisicii spre exemplu), acapararea celor 7 km de drum de la Palanca, a barajului de la Naslavcea, deschiderea focului asupra grănicerilor români pe Dunăre la Bîstroe (în 2002), deznaționalizarea românilor din Cernauți și Sudul Basarabiei prin închiderea abuzivă a școlilor românești etc.
    Din aceste pagini de istorie contemporană tristă trebuie sa învățam să ne apărăm neamul, limba și credința de sine stătator, fiindcă s-ar putea ca să nu ne sară nimeni în ajutor. Ba chiar dimpotrivă….

Luminează Doamne Poporul Român!

Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat proclamarea independenței Republicii Moldovenești, iar la 27 martie 1918, a decis unirea cu România. Cine bănuia atunci că visul românilor pribegi se va spulbera după doar 22 de ani? Începând cu fatidica zi de 28 iunie 1940, Moldova lui Ștefan a fost iarăși sfârtecată. Zeci de mii de destine ale unor oameni nevinovați s-au frânt, schingiuite şi obidite.

Comentează

Back to top button