”Decenii la rând, UE a oferit fluvii de bani pentru delapidatori, poate cele mai mari sume din lume care s-au pierdut astfel. Din 2014 și până în 2020, UE a cheltuit aproape o mie de miliarde de euro, iar până în 2027 a planificat un buget de peste 1.800 de miliarde de euro. Din aceste sume, circa două treimi merg pentru sprijinirea regiunilor și industriei”, scrie istoricul si economistul polonez Matthew Olex-Szczytowski.
”Estimările arată că, în Marea Britanie, trebuie să te aștepți ca între 2% și 10% din banii pentru un proiect să fie sifonați prin fraudare și prin mituire. Bruxellesul a fost însă reticent când a venit vorba de exercitarea unui control centralizat asupra acestor bani. În 2021 a fost inaugurat Oficiul Procurorului European, care a deschis deja 300 de dosare, însă are un buget foarte mic. Fraudele cercetate se ridică la 4,5 miliarde de euro, o sumă minusculă având în vedere amploarea problemei.
Acesta este rezultatul lipsei unei supravegheri de la centru, pentru că astfel ajungi să nu mai poți deosebi proasta cheltuire a banilor de furt. Niciodată nu vei putea cuantifica sumele care au fost prost alocate, prost cheltuite sau pur și simplu furate.
Haideți să ne uităm la cele mai mari programe ale UE – agricultura, pescuitul, protecția mediului. Pentru perioada 2014-2027, au fost alocate 774 de miliarde de euro pentru aceste domenii. Esența programelor UE este de-a dreptul obscenă, pentru că se bazează pe tarife pe alimente, suportate de consumatori. Economiștii vă vor spune că asta îi costa pe consumatorii europeni peste 20 de miliarde de euro în fiecare an. Aceasta sumă este egală cu cea pe care UE nu dorește să o ofere fermierilor din Sudul global sărac, care ar putea să le vândă alimente cetățenilor europeni.
Sunt cheltuite sume astronomice pentru programele spațiale, unde UE lucrează prin Agenția Spațială Europeana. Sumele sunt greu de identificat aici, însă în ultimii ani s-au cheltuit 36 de miliarde de euro. Politica spațială a UE mi se pare un sistem de finanțare a unui cerc de firme gigant din Franța, cărora li se alătura și altele, ca un soi de decorațiune cosmetică. Sistemul este dominat de Arianespace, deținută de Airbus (Franța-Germania-Spania) și Safran (Franța). Se adaugă companii deținute de Leonardo (campionul industriei militare din Italia) și Thales (Franța). Traiectoria spațială a UIE a atins apogeul prin Galileo, care a trimis sateliți pe orbita Pământului. Programul a absorbit până acum 10 miliarde de euro. Rațiunea bizară a fost să rivalizeze cu sistemul GPS din SUA, care este folosit de armata americană și aliați. Se așteptă oare UE la o invazie americană? Ulterior, într-un nou moment de nebunie, europenii au propus Chinei să se alăture programului, iar apoi au renunțat. După Brexit, Marea Britanie a fost eliminată în mod scandalos din acest program, deși state nemembre UE, precum Israel, Norvegia și Elvetia, au rămas în program.
Printre marile programe finanțate se numără și Horizon. Din 2014 și până în 2027, acest program de cercetare si dezvoltare are alocate 176 de miliarde de euro. Beneficiarii fac parte tot din vechiul club al UE, companii din Franța și Germania, plus amicii lor din mediul universitar. Nedreptatea a fost subliniată de cheltuielile din ultimii șapte ani, când cele 11 state membre din Europa Centrală și de Est, unde trăiesc o cincime din cetățenii europeni, au primit doar 5% din aceste fonduri. În același timp, faimoase state membre UE precum Israel și Elveția au primit mult mai mult. A monitorizat cineva profiturile realizate de pe urma acestor bani? Ce credeți?
Banca Europeană de Investiții stă pitită în Luxemburg. Este o mașinărie uriașă pentru direcționarea subsidiilor către băncile și proiectele UE. BEI face asta împrumutându-se extrem de ieftin, pe baza garanțiilor statelor membre. La jumătatea anului 2021, BEI împrumutase 179 de miliarde de euro instituțiilor financiare și 342 de miliarde de euro altor clienți. Deseori, împrumuturile sunt un eșec. BEI împrumuta foarte ușor alte bănci, care apoi folosesc banii așa cum le taie capul. Știu ce spun, pentru că am fost o vreme șef de divizie la BEI și le cunosc mașinațiunile politice.
Alte posibilități de sifonare a banilor europeni sunt oferite de o mulțime de scheme pentru politicile regionale și industriale. Ocaziile de a comite abuzuri apar peste tot, chiar și când vine vorba de a construi un spital, o șosea, o cale ferată, o fabrică. Să începem cu satrapiile de la nivel local sau guvernamental, care cofinanțează multe dintre aceste proiecte. Au mereu tendința a de a cheltui prost acești bani. Contractează firme de consultanță lacome și firme de construcții cu care au legături. Portițele din contracte rup legătură firească dintre plată și performanță. Guvernele centrale (care cofinanțează proiectele) și birocrații europeni sunt complici, pentru că este în interesul tuturor să arunce cu bani. Așa cum am mai spus, și BEI este influențată deseori de politicieni.
Da, UE cere să se organizeze licitații publice pentru achizițiile guvernamentale, însă este ușor să elaborezi un caiet de sarcini pentru a selecta companiile dorite. Italia, Austria, Spania, Portugalia și Grecia s-au specializat în așa ceva. În ultimii ani, această tendință a fost observată în Ungaria, Cipru, România și Bulgaria.
Timp de decenii, am avut cazuri de furt și risipă în toata Europa. Printre miile de scheme suspecte se numără cele din Italia, Spania și landurile estice ale Germaniei. Un caz clasic de supra-investiție este cel din sistemul de căi ferate de mare viteză din Spania. A absorbit 56 de miliarde de euro în ultimii 35 de ani, dintre care 14 miliarde de la UE, însă această cale ferată este foarte puțin folosită. Comparat cu proiectul din Spania, cazul noului aeroport din Berlin pare modest. Cheltuielile estimate au explodat de la 2,8 miliarde, la 10,3 miliarde de euro. După 14 ani, aeroportul s-a deschis, însă nu este complet funcțional.
Recent, Financial Times a scris, șocându-i pe cetățeni și făcându-i de râs pe procurorii germani, că finanțarea reconstrucției gării din Stuttgart este afectată de scheme de corupție. Costul inițial de 2,5 miliarde de euro a sărit la 8,2 miliarde. FT sugerează că asta s-a datorat proastei gestionări și corupției. Schema coruptă a înghițit cel puțin 600 de milioane de euro, spune o sursă citată de FT.
Biroul Procurorului European va avea autoritate asupra cazurilor penale, în timp de OLAF se va concentra pe problemele administrative. Însă nu vor face decât să reducă cu foarte puțin fraudele care însoțesc finanțările uriașe ale Bruxellesului. Interesele corupte sunt prea mari, iar sumele uriașe sunt prea tentante. În secolul 19, lordul Acton a spus că puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut. În Uniunea Europeană de astăzi este valabilă o variantă a acestei ziceri: lipsa controlului cheltuielilor corupe, iar lipsa absolută a controlului poate duce la corupție absolută”.
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
