Povestea jurnalistei adolescente Anne Frank este cunoscută în întreaga lume. Însă un nou sondaj sugerează o lipsă „îngrijorătoare” de conștientizare a Holocaustului în Țările de Jos, unde ea și familia ei s-au ascuns ani de zile înainte de a fi descoperiți și deportați într-un lagăr de concentrare nazist.
Un supraviețuitor olandez al Holocaustului și lideri culturali evreiești și-au exprimat consternarea față de sondajul publicat miercuri, care sugerează că mai mult de jumătate dintre locuitori nu au fost conștienți de deportarea și uciderea evreilor din țară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Sondajul, realizat și publicat de organizația nonprofit Claims Conference, cu sediul la New York, înainte de Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului, care a avut loc vineri, a constatat că 53% dintre respondenți nu au putut identifica Olanda ca fiind o țară în care au avut loc evenimentele Holocaustului – ajungând la 60% în rândul respondenților din generația millennial și Gen Z, adică cei sub 40 de ani.
Istoricii estimează că mai mult de 70% din populația evreiască prebelică a Olandei a fost ucisă în timpul Holocaustului, mai mult de 100.000 în total. Frank s-a ascuns într-o cameră secretă din Amsterdam împreună cu familia sa între 1942 și 1944, înainte de a muri în lagărul de concentrare de la Bergen-Belsen, cu câteva săptămâni înainte de eliberarea acestuia.
În ciuda dovezilor disponibile pe scară largă privind masacrarea sistematică a 6 milioane de evrei, 12% dintre cei intervievați le-au spus cercetătorilor te fie că Holocaustul a fost un mit, fie că numărul de decese a fost mult exagerat – cea mai mare cifră pentru oricare dintre cele șase națiuni intervievate în ultimii ani. În cazul Țărilor de Jos, această cifră se ridică la 23% dintre persoanele sub 40 de ani.
Cercetări anterioare ale Claims Conference au arătat că 15% dintre tinerii americani se îndoiesc, de asemenea, de istoricul Holocaustului.
Internatele de la Belsen
Prizonieri în lagărul de concentrare Bergen-Belsen în 1945. Keystone / Getty Images
„Sondaj după sondaj, continuăm să asistăm la un declin în ceea ce privește cunoașterea și conștientizarea Holocaustului. La fel de îngrijorătoare este tendința de negare și denaturare a Holocaustului”, a declarat președintele Claims Conference, Gideon Taylor, într-un comunicat de presă care însoțește sondajul.
„A fost tulburător să văd că un număr mare de compatrioți de-ai mei, indiferent de religia lor, nu cunosc suficient despre Holocaust. Unii dintre ei, o mică parte, nici măcar nu știu despre Holocaust”, a declarat Max Arpels Lezer, olandezul supraviețuitor al Holocaustului, în vârstă de 86 de ani, prin apel video de la locuința sa din Amsterdam, pentru NBC News.
După ce evreii au început să fie deportați din Olanda, Lezer a fost trimis din Amsterdam la vârsta de 6 ani să locuiască cu o familie adoptivă în regiunea rurală Friesland din nordul țării. A locuit acolo cu Ype și Boukje Wetterauw timp de șase ani și nu a fost niciodată trădat de oamenii din sat, unde ieșea în evidență cu părul său negru și numele său neobișnuit. Singurul copil al soților Wetterauw murise anterior în copilărie.
Astăzi, Lezer are amintiri calde dintr-o perioadă de altfel întunecată. A rămas aproape de soții Wetterauw până la moartea acestora și a fost numit în testamentul lor. „Chiar am fost fiul lor”, a spus el.
Astăzi, Lezer are amintiri calde dintr-o perioadă de altfel întunecată. A rămas apropiat de soții Wetterauw până la moartea acestora și a fost numit în testamentul lor. „Chiar am fost fiul lor”, a spus el.
Un cal și un cărucior din lemn cu care se juca alături de fratele său adoptiv, Gerrit, se află acum în Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite din Washington. Lezer a petrecut ani de zile căutând-o pe sora sa adoptivă, Joke, care a locuit pentru scurt timp cu familia, fără succes.
Mulți alți copii care s-au ascuns, cum ar fi Anne Frank, nu au fost la fel de norocoși, așa cum a povestit el la nenumărate clase de copii de-a lungul anilor.
Annelies Anne Marie Frank, în jurul anului 1942.
„Când stai în fața unei clase și ai elevi care stau pe scaunele lor, aud că vine un tip care vorbește despre Holocaust și toată lumea face așa și începe să sforăie”, a spus el, lăsându-se pe spate pe scaun și închizând ochii.
„Când ai trăit Holocaustul, este nevoie de mult curaj pentru a continua acest tip de muncă. Poate că în alte țări această atitudine este diferită, dar se întâmplă ca eu să trăiesc aici.”
Un „steag roșu” pentru educație
Emile Schrijver, directorul general al Cartierului Cultural Evreiesc din Amsterdam, a declarat într-un interviu că rezultatele sondajului ar trebui să acționeze ca un „semnal de alarmă” pentru modul în care școlile abordează Holocaustul.
„Faptul că o treime dintre tineri consideră că acest lucru s-ar putea să nu se fi întâmplat niciodată, că cifrele sunt greșite, este șocant. Răspunsul este clar, există un singur răspuns practic: educație, educație și iar educație”, a spus el.
Schrijver a subliniat că, în timpul protestelor împotriva regulilor stricte ale reuniunilor sociale din Olanda, atunci când a izbucnit pandemia Covid, unii protestatari au purtat stele galbene pentru a imita insignele pe care evreii au fost forțați să le poarte în țările ocupate de naziști, în încercarea de a ilustra persecuția de stat.
„Avem o societate în care teoriile conspirației sunt considerate normale, în care oamenii purtau stele galbene în timpul protestelor Covid, lucru la care mulți oameni păreau să nu aibă obiecții. Faptul uluitor nu este că oamenii fac asta, întotdeauna vor exista idioți, ci faptul că oamenii nu au obiectat la asta”, a declarat Schrijver, care lucrează la noul Muzeu Național al Holocaustului, care urmează să se deschidă la Amsterdam în septembrie.
Deși a subliniat că primarul Amsterdamului, Femke Halsema, a condamnat protestatarii care purtau stele galbene, Schrijver a spus că politicienii naționali au fost mult mai lenți.
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
