În anul „Marelui viscol“, la 3 februarie 1954, a murit Ionel Teodoreanu, autorului „La Medeleni“, una din cele mai frumoase cărți ale copilăriei.
Ionel Teodoreanu (Ioan-Hipolit Teodoreanu) s-a născut pe 6 ianuarie 1897,la Iași. Scrierile sale evocă în stil inconfundabil copilăria şi adolescenţa.
Scrisul i-a ocupat cea mai mare parte a timpului liber, iar cele mai multe cărţi ale sale s-au născut în lungile zile de vară, când, obosit să pledeze în procese, se retrăgea împreună cu familia la Mănăstirea Agapia din Neamţ. Acolo, în cerdac, scria până după-amiază. După ce punea punct, povestesc cei care l-au cunoscut, se plimba cu soţia sa (născută Maria Ştefana Lupaşcu, ea însăşi scriitoare, având pseudonimul Ştefana Velisar) şi se juca cu cei doi copii ai săi, Ştefan şi Osvald Teodoreanu.
Ionel Teodoreanu a semnat volume unice în literatura română precum „Uliţa copilăriei” (1923), „La Medeleni” (1925-1927), „În casa bunicilor” (1938), „Lorelai” (1935) etc. Printre pasiunile sale s-au numărat însă sportul, în special patinajul şi boxul. Ionel Teodoreanu a murit pe 3 februarie 1954, la București.
Ziua înmormântării lui Ionel Teodoreanu a fost rememorată de poetul Vlaicu Bârna în volumul său, „Între Capșa și Corso: „Mi s-a telefonat că eram delegat să depun din partea Uniunii Scriitorilor o coroană de flori la catafalcul dispărutului. Am intrat într-o o casă veche, afumată, dărăpănată, unde nu mă invitase niciodată, iar acum înțelegeam de ce. În mohorâtul interior am găsit-o pe Ștefana Velisar între cei doi fii, străjuind împietrită, mută, trupul inert al celui care fusese soțul ei. Pe figura ei, nicio lacrimă. Sărăcia își arăta din plin fața în acea odaie unde pe jos era întinsă făptura fără viață a scriitorului, în costumul sport pe care i-l cunoșteam (o haină pepită cu pantalon gri). Ceea ce m-a frapat îndeosebi era încălțămintea, veche și ea, dar talpa de crep înnegrită de uzură își avea vârfurile și călcâiele albe gălbui strălucitoare, că fuseseră pesemne refăcute prin vulcanizare. Coșciugul nu fusese adus, dar preotul începuse slujba“.
Cimitirul era departe și nu erau bani pentru a închiria o mașina de la pompe funebre, astfel că sicriul scriitorului a fost transportat la Cimitirul Bellu legat cu sfori pe o sanie împrumutată din vecini, după cum a povestit criticul literar Geo Șerban, pentru că nu erau bani pentru a închiria o mașina de la serviciul de pompe funebre.
Iubire neîmpărtășită
Deşi mare cuceritor de inimi, autorul îndrăgitei trilogii „La Medeleni“ n-a reuşit să intre în graţiile actriţei de origine română Nadia Gray, așa cum a dezvăluit Vlaicu Barna, prieten al scriitorului: „Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine. „Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă“.
Sursa Adevarul
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
