Discursul de aproape două ore al lui Vladimir Putin în fața Adunării Federale, atât de așteptat cu nerăbdare în Rusia și în Occident, a fost aproape de neuitat, cu excepția unui anunț: Moscova „își suspendă participarea” la Tratatul de reducere a armelor strategice, cunoscut sub numele de START III.
Acesta a fost ultimul acord care a controlat cumva cursa înarmărilor dintre Rusia și Statele Unite. Iar decizia lui Putin de a-l pune în așteptare nu este atât de neașteptată.
În ultimul an, partea rusă a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a demantela complet arhitectura internațională de securitate de după Războiul Rece. Și, deși „suspendarea” START III nu este o cale de scăpare, șansele ca tratatul să fie prelungit după 2026 sunt acum minime. Iar dacă actualul regim din Rusia rămâne în vigoare, acestea ar putea fi zero.
Dar este important pentru Ucraina și faptul că, marți, Putin a folosit ultimul atu sigur în șantajul său nuclear asupra Occidentului.
Istoria „dezmembrării” nucleare
Tratatul privind măsurile pentru reducerea și limitarea în continuare a armelor strategice ofensive a fost ultimul acord scris între Statele Unite și Rusia care a limitat arsenalele lor militare.
Documentul, semnat în 2010 de Barack Obama și Dmitri Medvedev, a limitat numărul de focoase nucleare strategice desfășurate (concepute pentru a lovi teritoriul american cu ajutorul vectorilor ruși și invers) la 1.550, de lansatoare la 800 și de purtători de focoase nucleare desfășurate (rachete balistice intercontinentale, bombardiere strategice, submarine) la 700.
O altă prevedere importantă a START III este reprezentată de mecanismele de inspecție reciprocă a arsenalelor nucleare ale SUA și Rusiei. Acest lucru înseamnă până la 18 inspecții pe an, cu inspecții separate pentru portavioanele strategice nedeplasate; schimburi regulate (de două ori pe an) de date privind numărul de arme; schimb de informații telemetrice privind lansările de rachete etc. Toate acestea sunt supravegheate de Comisia consultativă bilaterală, care trebuie să se reunească cel puțin de două ori pe an.
Primele fisuri profunde în START III au apărut în timpul administrației lui Donald Trump. În primul rând, pur și simplu nu i-au plăcut toate acordurile „proaste” ale predecesorului său Obama, dar avea și pretenții mai substanțiale.
În primul rând, START III acoperă doar armele nucleare strategice, în timp ce Trump dorea să îl extindă la armele tactice, unde Rusia păstrează un avantaj semnificativ. Și în al doilea rând, Statele Unite au încercat să încheie un nou acord care să implice China, care a fost foarte activă în ultimii ani în construirea propriului arsenal (apropo, administrația Biden nu a renunțat la aceste intenții).
Nu se știe care ar fi fost soarta START III dacă Trump ar fi câștigat alegerile din 2020. Cu toate acestea, în ultimul moment (tratatul urma să expire în februarie 2021), Biden și Putin au convenit să prelungească acordul cu cinci ani.
Și apoi a venit pandemia de coronavirus, care a suspendat inspecțiile START și reuniunile Comisiei consultative bilaterale și, în cele din urmă, războiul la scară largă al Rusiei în Ucraina.
Și astfel a început desființarea treptată a tratatului.
În iunie 2022, Federația Rusă a refuzat să permită accesul inspectorilor americani, invocând restricții de viză pentru inspectorii săi în SUA din cauza sancțiunilor. În noiembrie, a întrerupt o reuniune convenită anterior a Comisiei consultative bilaterale, explicând, de asemenea, acest lucru prin acțiunile neprietenoase ale Washingtonului.
Și a mai fost și mai mult: când Washingtonul a acuzat direct Moscova de încălcarea START III, Ministerul rus de Externe a lăsat să se înțeleagă că tratatul ar putea să nu fie prelungit după 2026.
La 21 februarie 2023, s-a atins coarda finală: Putin a anunțat „suspendarea” tratatului.
Mixul nuclear al lui Putin
Cuvântul „suspendare” este pus în ghilimele cu un motiv. Textul START III prevede doar retragerea uneia dintre părți din acord dacă aceasta „decide că evenimente extraordinare legate de obiectul tratatului au făcut dificilă realizarea intereselor sale predominante”.
Cu alte cuvinte, acțiunile Rusiei sunt o mișcare pur politică. Acest lucru este și mai evident dacă privim contextul mai larg al anunțului președintelui rus.
În explicarea deciziei de a suspenda START III, Putin amestecă mai multe argumente vag legate între ele. În primul rând, el menționează presupusele încercări ale Ucrainei de a dobândi arme nucleare (nu vom comenta realitatea acestor fantezii). Apoi, el se arată indignat de sprijinul militar american pentru Kiev, conform căruia este inacceptabil să permită inspectorilor occidentali să „își bage nasul” în bazele rusești.
Apoi, el menționează dezvoltarea capacităților nucleare ale Franței și Marii Britanii în calitate de membri NATO. Acest lucru este important deoarece, în discuțiile anterioare, Rusia a propus ca aceste țări să fie incluse în Noul Tratat START, deși nu au nimic de-a face cu actualul START III.
Și, în cele din urmă, Putin nu a uitat să amenințe cu armele nucleare: a spus că „unii oameni din Washington” se gândesc la teste nucleare și a dat instrucțiuni să se pregătească pentru un pas similar ca răspuns.
Argumentul pe care Moscova l-ar putea face să treacă drept o pretenție rezonabilă – restricțiile de viză pentru inspectorii săi – a fost menționat de președintele rus doar în treacăt. Declarația Ministerului rus de Externe, care a urmat-o pe cea a lui Putin, este formulată în mod similar: cea mai mare parte a documentului este dedicată indignării față de sprijinul occidental pentru Ucraina și „gradul extrem de ostilitate” din partea Occidentului, fără nicio legătură cu prevederile acordului nuclear.
Mai interesant este că ministerul lui Lavrov a atenuat amenințările lui Putin.
Din declarația Ministerului de Externe am aflat ce înseamnă „suspendarea” tratatului. A reieșit că Rusia, în ciuda retoricii agresive a lui Putin, se angajează să „respecte cu strictețe” limitele cantitative ale START și obligațiile de a împărtăși cu Statele Unite informații privind lansările de rachete până la sfârșitul datei de expirare programate, adică 2026.
Cu toate acestea, fără un mecanism de verificare, „promisiunile” Rusiei nu înseamnă mare lucru.
Iar pentru a relua participarea la Tratat, Moscova cere ca Washingtonul „să depună eforturi de bună credință pentru a detensiona situația și a crea condiții pentru funcționarea deplină a Tratatului”. Cu alte cuvinte, să nu mai sprijine Ucraina și să îndeplinească cererile de mult uitate ale Rusiei privind „garanții de securitate”.
Șantajul: o nouă tactică
START III are o mare importanță în Occident, în special în Statele Unite, iar acest lucru se poate citi din tonul declarațiilor făcute de oficialii cheie după anunțul lui Putin.
„Prin decizia de astăzi privind START, întreaga arhitectură de control al armelor a fost distrusă. Îndemn cu tărie Rusia să își reconsidere decizia și să respecte acordurile existente”, a declarat, de exemplu, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
„Suspendarea tratatului sau încetarea acestuia fără un acord de continuare adecvat ar submina arhitectura europeană de securitate și ar reprezenta un regres semnificativ în eforturile de control al armelor, ceea ce nu este în interesul părților la START III sau al oricărei alte țări”, a comentat Josep Borrell, diplomat de rang înalt al UE.
În schimb, Statele Unite, deși au calificat demersul lui Putin drept „regretabil și iresponsabil”, și-au declarat deschiderea pentru dialog. „Rămânem pregătiți să discutăm despre limitarea armelor strategice cu Rusia în orice moment, indiferent de ceea ce se întâmplă în lume sau în relația noastră”, a declarat secretarul de stat american Anthony Blinken.
Ce înseamnă în practică suspendarea participării Rusiei la START III?
Să începem cu termenul scurt.
În primul rând, înseamnă consolidarea status quo-ului în ceea ce privește inspecțiile reciproce ale instalațiilor nucleare de către SUA și Rusia, care nu se desfășoară în prezent și nu este probabil să fie reluate.
În al doilea rând, Rusia se retrage în mod oficial din obligația de a notifica Statele Unite cu privire la deplasarea sau desfășurarea de focoase nucleare strategice.
Și în al treilea rând, Casa Albă asigură că are modalități de a monitoriza arsenalul nuclear al Rusiei dincolo de START III, dar nu înțelege încă ce anume presupune decizia Rusiei.
Se poate presupune că Kremlinului îi lipsește o astfel de înțelegere, cel puțin în viitorul apropiat. Cu toate acestea, contextul general al declarațiilor deja menționate sugerează că este vorba de o încercare de exercitare a unei forme mai sofisticate de șantaj nuclear.
Sursa Eurointegration
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
