Scafandrul ucrainean Stanislav Oliferchyk poartă cu mândrie numele regretatului său bunic, care a murit în orașul brutalizat Mariupol. Trupele rusești au transformat orașul-port ucrainean într-o zonă de ucidere în procesul de capturare a acestuia. Bătrânul Stanislav nu a mai putut primi tratamentul împotriva cancerului de care avea nevoie în ruine, spune nepotul său. Avea 74 de ani când a murit în octombrie anul trecut.
O altă victimă a asediului rusesc de luni de zile asupra Mariupol a fost centrul său acvatic strălucitor. Oliferchyk plănuia să folosească complexul sportiv renovat ca bază de antrenament pentru Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. Dar a fost bombardat în aceeași zi în martie anul trecut, ca și teatrul de teatru din oraș. Lovitura aeriană asupra teatrului a fost cel mai mortal atac cunoscut până în prezent împotriva civililor în invazia rusă de un an. O anchetă a Associated Press a stabilit că aproape 600 de persoane au murit.
Așadar, nu este nevoie de niciun salt de imaginație pentru a înțelege de ce Oliferchyk, născut la Mariupol, este îngrozit de ideea că el și alți atleți ucraineni traumatizați de război ar putea fi nevoiți să lase deoparte furia și conștiința și să concureze împotriva omologilor din Rusia și aliatul Belarus la Jocurile Olimpice de anul viitor.
„Sunt furios în cea mai mare parte a timpului. Pur și simplu nu mai pot suporta când au loc bombardamente”, a declarat Oliferchyk, în vârstă de 26 de ani, campion european la scufundări sincronizate mixte de 3 metri în 2019. „Vreau ca Rusia să ne lase să trăim în pace și să stea departe de noi”.
Sfidând furia Ucrainei și reticențele altor națiuni, Comitetul Olimpic Internațional analizează dacă să permită rușilor și bielorușilor să revină în sporturile internaționale și la Jocurile de la Paris. CIO spune că are misiunea de a promova unitatea și pacea – în special atunci când războiul face ravagii. De asemenea, acesta citează experți în drepturile omului din cadrul Națiunilor Unite care susțin, pe motive de nediscriminare, că sportivii și judecătorii sportivi din Rusia și Belarus nu ar trebui să fie interziși doar pentru pașapoartele pe care le dețin.
Pentru sportivii ucraineni care își pun ochii pe Paris, posibilitatea de a împărți bazinele, terenurile și arenele olimpice cu concurenții ruși și belaruși este atât de respingătoare încât unii spun că nu ar merge dacă s-ar întâmpla acest lucru.
Surorile Maryna și Vladyslava Aleksiiva – care au câștigat bronzul olimpic în concursul pe echipe de înot artistic la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2021 – se numără printre cei care spun că ar trebui să boicoteze.
„Trebuie”, a declarat Maryna în timpul unui interviu pentru Associated Press la piscina lor de antrenament din capitala ucraineană, Kiev.
Rusia este gigantul sportului lor, numit anterior înot sincronizat, după ce a câștigat toate medaliile de aur la ultimele șase Olimpiade.
Completându-și una alteia propozițiile, gemenele ucrainene au adăugat: „Sentimentele noastre morale nu ne permit să stăm lângă… acești oameni”.
Oliferchyk se teme că dușmănia s-ar putea revărsa dacă ucrainenii se vor întâlni cu rușii și bielorușii la Paris – un scenariu probabil, având în vedere că olimpicii vor fi cazați și vor lua masa împreună în locuințe cu vedere la râul Sena, în suburbiile din nordul orașului.
„Se poate întâmpla orice, chiar și o bătaie”, a spus Oliferchyk. „Pur și simplu nu pot exista strângeri de mână între noi”.
Faptul că trebuie să se antreneze în mijlocul războiului îi dezavantajează, de asemenea, pe aspiranții olimpici ai Ucrainei. Loviturile rusești au distrus locurile de antrenament. Raidurile aeriene întrerup sesiunile de antrenament. Sportivii au pierdut membri ai familiei și prieteni, sau sunt consumați de îngrijorarea că o vor face. Deoarece invazia Rusiei în Ucraina a închis, de asemenea, spațiul aerian al țării, deplasarea la competițiile internaționale a devenit o odisee dificilă – adesea cu lungi călătorii cu trenul până în Polonia vecină, pentru a continua cu zboruri de acolo.
„Sportivii noștri se antrenează în timp ce zboară rachete de croazieră, zboară bombe”, a declarat ministrul ucrainean al sportului, Vadym Guttsait, într-un interviu pentru AP.
El a amintit de o întâlnire la care a luat parte între președintele CIO, Thomas Bach, și cicliștii ucraineni refugiați în țara suedeză.
„Bach a întrebat-o pe una dintre cicliști cum se simte”, a povestit ministrul. „Ea a început să plângă. El a întrebat de ce. Ea a spus că în acea zi (forțele rusești) au atacat orașul ei, unde se aflau părinții ei, și că era foarte nervoasă.”
„Așa se simte fiecare atlet în legătură cu ceea ce se întâmplă în Ucraina”, a spus ministrul.
Echipa de înot artistic a Ucrainei, inclusiv surorile Aleksiiva, obișnuia să se antreneze în centrul sportiv Lokomotiv din Harkov, al doilea oraș ca mărime din țară. Un atac rusesc cu rachete puternice S-300 a distrus complexul în septembrie, a declarat atunci guvernatorul regiunii, Oleh Syniehubov. El a postat fotografii care arată un crater uriaș și daune severe la exterior.
Maryna Aleksiiva a declarat că obișnuiau să se gândească la centrul sportiv ca la „a doua noastră casă”. Piscina lor înlocuitoare din Kiev nu are aceeași adâncime largă a apei, ceea ce o face mai puțin potrivită pentru a-și exersa acrobațiile subacvatice, au spus surorile. Într-o dimineață recentă, când au vorbit cu AP, sirenele de raid aerian le-au întrerupt antrenamentul și au fost nevoite să iasă din piscină și să se refugieze într-un adăpost antiaerian până când s-a dat undă verde.
De asemenea, curentul electric s-a oprit pentru scurt timp, uneori. Rusia bombardează sistematic infrastructura electrică a Ucrainei de luni de zile. Când atacurile închid încălzirea piscinei, apa devine atât de rece încât surorile se antrenează în costume de neopren pentru tot corpul – departe de a fi ideal pentru sportul lor elegant.
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
