În calendarul ortodox figurează mai mulți sfinți Teodor. Nu au nimic a face cu Sântoader. La fel ca Filipii și Circovii, Toaderii sunt mai mulți. Se vorbește de șapte, nouă, doisprezece. Despre ei se zice că ar fi feciori-cai, feciori cu cozi și copite de cai părăsiți de drăguțe. Săptămâna Caii lui Sântoader și credințele legate de ea sunt un amestec grozav. E greu să limpezești fără să falsifici. În orice caz, toată lumea este de acord că Sântoader are cai.
Sărbătoarea Caii lui Sântoader începe în prima săptămână de Post. Durează opt zile. Caii lui Sântoader sunt foarte răi și mănâncă o singură dată pe an, într-o zi din această săptămână. Unul dintre Toaderi se numește Toaderul cel Mare, iar altul Toaderul cel Șchiop.
Rău face acela care lucrează acum. Îi vor amorți peste an mâinile și picioarele. Nu se fac petreceri, nu se pun ouă la cloșcă, nu se descântă, nu se umblă noaptea. Ca să fie apărați de Caii lui Sântoader, oamenii îmbunează caii din sat, le dau mai bine să mănânce, îi scot la păscut. Cu aceată ocazie se fac întreceri de cai care se numesc „încurarea cailor”.
Se fac frății de cruce: „Eu ți-oi fi frate/ Până la moarte./ M-oi lăsa de pâine și de sare mai bine/ Decât să mă las de tine”. Femeile împart colaci pentru morți, precum și o colivă care se duce la biserică. În unele locuri colacii sunt însemnați cu urmă de potcoavă. În zori, mai înainte să-și trezească Sântul caii, fetele mari își spală părul cu fiertură de fân, busuioc, mentă, cimbru, calapăr, smeurică, leuștean, oman și lapte de iapă. Omanul îl culeg de Sântoader. Când îl smulg, îl plătesc pământului cu pâine și sare: „Oman mare,/ Domn mare,/ Eu îți dau ție pâine și sare/ tu să-mi dai mie o coadă de păr mare”. Tot de Sântoader se fac o mulțime de vrăji.
O legendă vorbește despre vremea când lumea era ferecată cu două lanțuri. La unul păzea Sfântul Petru, la celălalt Sfântul Ion. Sântoader sparge lanțul lui Sfântul Petru și pătrunde în lume, aducând după el primăvara și pe Baba Dochia.
Într-o altă legendă, Soarele este cel fugar. Și-a urcat pe cai cele nouă babe și, profitând de vremea rea, a încercat să treacă de poarta păzită de Sântoader. Dar și Sântoader are cai și urcă moșii pe ei. Al nouălea, Moș Alexe, dă de urma Soarelui fugar.
Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998)
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Aurel Bauch | Cai pe câmp, 1938-1961 (BA-607)
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
