Mass-media din Ungaria revine cu noi relatări despre abuzurile comise de educatorii fundației Sfântul Francisc, care deține mai multe centre pentru minori în localități din Transilvania.
După ce anul trecut, în vară, s-a scris despre faptul că unul dintre educatorii caselor de copii ar fi comis infracțiuni sexuale împotriva a aproximativ o duzină de minori în cursul zece ani, între 2007 și 2017, acum apar noi date.
Scopul fundației, înființată în 1993 de călugării franciscani din Transilvania, este de a „ajuta pe cei mai mici aflați în necazuri și în situații dificile”, conform descrierii de pe site-ul organizației, pe lângă școli și creșe, aceștia administrează 22 de stabilimente pentru copiii orfani sau aflați în dificultate.
”Ceea ce se întâmplă cu cei care intră în sistem de mici copii depinde practic doar de competența și bunăvoința șefilor de case. Nici controlul intern al fundației, nici sistemul de stat nu sunt în măsură să asigure protecția efectivă a copiilor și nu există niciun mecanism de filtrare a tipului de oameni care se pot apropia de copii.
Am primit informații despre abuzuri grave în legătură cu mai multe locuințe ale fundației, dar și printre aceștia s-a remarcat și casa de copii Sfântul Iosif din Sovata. În total, am reușit să discutăm cu mai mult de o duzină de foști copii adoptivi și foști asistenți maternali, iar cei mai mulți dintre ei au raportat condiții haotice și abuzuri severe și regulate asupra copiilor”, scrie Merce.
Un exemplu în acest sens este Mónika Bogár, care, potrivit acesteia, a fost forțată să facă acte sexuale la vârsta de 15 ani, în jurul anilor 2015-16, de șeful orfelinatului de la acea vreme. Bărbatul a fost în cele din urmă scos din locuință, însă autoritățile nu au fost sesizate de nicio persoană însărcinată cu creșterea fetei și nu i-au oferit ajutor.
„S-a întins pe pat și mi-a spus să-i fac sex oral. Nu puteam face nimic, am făcut ce mi-a spus pentru că îmi era frică de el, pentru că știam de ce este capabil. După ce actul a avut loc, stăteam pe pat, iar el a fugit, a trântit ușa în urma lui. Pur și simplu nu știam ce să fac, am stat acolo goală, dezamăgită, umilită. M-am acoperit și am început să plâng. M-am urât, îmi era rușine de mine, îmi era rușine de trupul meu. M-am simțit ca o cârpă, nu mai aveam stima de sine după aceea, nu mai aveam onoare. Știam că dacă se află vor fi probleme. Acest lucru m-a afectat, eram și eu singură, nu era nimeni în cameră, nimeni să spună, toată lumea era plecată”, relatează ea una din scene.
Jurnaliștii maghiari subliniază că fundația are și merite: din 1993, aceasta a jucat un rol important în educația a mii de copii, majoritatea trăind în sărăcie extremă.
”Majoritatea educatorilor și voluntarilor pe care i-am întâlnit direct și indirect sunt oameni dedicați și am dori să recunoaștem munca lor dezinteresată. Ei și alți angajați ai fundației au îmbunătățit mult condițiile de viață ale numeroșilor copii încredințați în grija lor”, precizează autorul articolului.
Csaba Böjte este un călugăr franciscan, scriitor și activist social din România. Are 64 de ani și s-a născut în Cluj.
„Eram o fată de 15 ani, nu știam ce să fac”
Mónika ne-a contactat după ce articolele noastre au fost publicate anul trecut, apoi ne-am întâlnit la Marosvárhely pentru o conversație mai lungă – din asta s-a născut videoclipul de mai jos – dar am vizitat-o și în propria ei casă, într-un sat din județul Maros, și am fost în contact constant cu ea timp de aproape un an. Ceea ce ne-a spus este rezumat mai jos. Locația este Szováta în Székelyföld, județul Maros, Casa de copii Szent József.
Fata are în prezent 23 de ani. La vârsta de 14 ani, a intrat în orfelinatul Szent József în 2014. Părinții ei adoptivi căutau un loc, deoarece erau probleme acasă, așa că s-au gândit că ar fi mai bine să o plaseze pe Mónika într-o casă de copii aparent sigură și frumoasă. Decizia a lovit-o pe neașteptate pe fată, s-a mutat brusc la instituția din Sovata, unde a rămas în urmă cu „cei mari”.
La acea vreme, locuinta din Sovata era situata intr-o curte mare, in doua cladiri separate, iar acolo locuiau in jur de 100-120 de copii. Copiii sub 14 ani locuiau în așa-zise familii, într-o clădire lungă, într-un apartament separat, aproximativ 10–12 copii cu un singur profesor.
Copiii de liceu locuiau în partea din spate a complexului de clădiri – acolo mergea și Mónika – iar A. și soția sa B. „au avut grijă” de ei. În plus, în calitate de șef al casei, bărbatul a coordonat munca tuturor educatorilor, voluntarilor și a celorlalți lucrători (bucătari, întreținere) care lucrează în casă. Superiorul său imediat a fost însuși Csaba Böjte, care în calitate de președinte al fundației este responsabil pentru toate casele de copii. Sarcinile administrative în cămin au fost apoi îndeplinite de Éva Bojoievschi, care, după plecarea lui A., a devenit și șefa căminului între 2016 și 2018, și a jucat și un rol cheie în gestionarea a ceea ce i s-a întâmplat lui Mónika.
În cazul copiilor care rămân orfani sau scoși din locuințe dintr-un anumit motiv, acționează Direcția Generală de Asistență Socială pentru Copii (DGASPC) județeană, însă părinții sau asistenții maternali înșiși pot apela la acest cabinet dacă simt că nu pot. pentru a îngriji corect copilul. În astfel de cazuri, consiliul județean încearcă să gestioneze situația în locuințe autoadministrate sau plasamente de tip familial. Regizorul Katalin Miklea Hajnal pentru Mércecu toate acestea, acesta a raportat că sistemul județean funcționează întotdeauna la capacitate maximă. În astfel de cazuri, ca serviciu, biroul solicită spațiu în casele diferitelor organizații civile, precum Fundația Szent Ferenc din Déva. În aceste cazuri, ca și în cazul plasării lui Mónika, șeful locuinței devine tutorele copilului, adică exercitatorul drepturilor părintești, iar cineva din direcția pentru protecția copilului, adesea directorul însuși, devine exercitatorul drepturilor de proprietate.
Mónika a sosit în vacanță, erau puțini copii în casă, iar tutorele ei numiți nu au făcut mare lucru să o facă să se simtă ca acasă, conform susținerii sale. B., de exemplu, a trimis-o pe fată la bucătărie și la spălătorie, dar în loc s-o îndrume, pur și simplu și-a luat joc de ea pentru că nu știa unde să găsească camerele. Batjocura a continuat și mai târziu, nici nu i-a trecut prin minte că ar putea fi apelat la el în caz de necaz. Potrivit fetei, B. s-a comportat agresiv cu elevii, „ar putea rupe părul oricui în orice moment”.
Aproape imediat, și soțul a început „să-i vorbească ciudat, ambiguu. Dacă se apleca pentru ceva, se ducea mereu peste el și își atingea organele genitale. Când își schimba hainele, mergea mereu direct în cameră sau în baie”. Potrivit lui Mónika, nu a fost singura supusă hărțuirii sexuale, A. s-a comportat în acest fel și față de alte câteva adolescente.
Puteţi urmări ştirile 10TV.RO şi pe Facebook!
